Vezi versiune Desktop
România încearcă să rezolve „ecuația” educației de 35 de ani, dar cu fiecare modificare legislativă, pare să adauge tot mai multe necunoscute. Ce face Finlanda diferit și eficient?
Este o modalitate de a crește copii mai siguri pe ei, cu o stimă de sine sănătoasă și mult mai fericiți, întărind totodată legătura dintre părinți și copii într-un mod special.
Vă prezentăm originile acestui stil parental, în ce constă și principalele sale principii pentru a-l aplica în practică.
Conceptul de parenting natural, așa cum îl cunoaștem astăzi, își are rădăcinile în studiile psihiatrului și psihanalistului John Bowlby asupra impactului emoțional al deprivării materne asupra copiilor rămași orfani și fără adăpost după al Doilea Război Mondial, notează etapainfantil.com. Pe baza acestor analize, Bowlby a dezvoltat teoria atașamentului, conform căreia copiii au nevoie de o legătură emoțională puternică în primii ani de viață pentru a-și dezvolta în mod adecvat personalitatea și potențialul.
Teoria atașamentului propusă de Bowlby susține că atât mamele, cât și copiii lor dezvoltă o nevoie biologică comună: aceea de a crea o legătură emoțională profundă în primii ani de viață.
Pentru copii, acest atașament devine un mecanism de protecție care le permite să-și concentreze atenția pe explorarea mediului și stimularea dezvoltării lor, în loc să fie nevoiți să își canalizeze eforturile pe supraviețuire.
Pentru mame, acest atașament facilitează comunicarea și relația cu copilul, întărindu-le încrederea în propriile abilități de parenting. Prin această legătură, mama poate permite copilului să se exprime liber, iar copilul își poate dezvolta întregul potențial.
SURSA FOTO: freepik.com @freepik
Ulterior, psihologul american Harry Harlow a dus teoria atașamentului lui Bowlby la un alt nivel, testându-i efectele în laborator. Într-o perioadă în care se considera că mamele trebuie să fie „dure” cu copiii lor și să le încurajeze detașarea pentru a-i transforma în adulți puternici și independenți, Harlow a ales să verifice impactul acestui tip de parenting asupra copiilor. Pentru a face acest lucru, el a studiat efectele emoționale asupra puilor de maimuță Rhesus, care au fost separați de mamele lor.
Cercetările lui Harlow au implicat înlocuirea mamelor biologice cu două „mame” artificiale: una care avea un aspect moale, din pluș, și alta rece, realizată din plasă metalică, dar care oferea hrană. Scopul a fost de a observa comportamentele puilor de maimuță în acest context și modul lor de adaptare.
Interesant este că puii au preferat să petreacă cea mai mare parte a timpului cu „mama moale”, apropiindu-se de cea metalică doar atunci când le era foame, iar chiar și atunci, făceau acest lucru fără să se desprindă de mama de pluș.
În plus, atunci când mediul lor era schimbat, puii se agățau de „mama moale” până se simțeau în siguranță să exploreze noul mediu, iar dacă se speriau, se întorceau imediat la mama de pluș.
Așa s-a născut teoria „mamei moi” a lui Harlow, conform căreia copiii, la fel ca puii de maimuță, au nevoie de îngrijirea unei figuri care să le ofere siguranță și confort emoțional, chiar mai presus de nevoile de bază, precum hrana. Astfel, Harlow a confirmat ceea ce Bowlby afirmase deja: importanța unei figuri de atașament care să ofere securitate, afecțiune și protecție încă din copilărie, esența parentingului natural așa cum îl cunoaștem astăzi.
SURSA FOTO: freepik.com @Yulia Raneva
Parentingul natural, cunoscut și sub denumirea de parenting de atașament sau parenting respectuos, reprezintă un tip de educație axat pe relația dintre bebeluș și mama acestuia. În acest stil de parenting, contactul fizic și respectul față de ritmurile și cerințele naturale ale bebelușului au o importanță deosebită.
Este un model educațional bazat pe încredere reciprocă, în care părinții se străduiesc să înțeleagă lumea emoțională a copilului și să le ofere libertatea necesară pentru a deveni persoane autentice, independente și autodeterminate.
Termenul provine din conceptul de „parenting de atașament” dezvoltat de pediatrul american William Sears în anii 1980, și urmărește să înțeleagă nevoile biologice și psihologice ale copiilor, evitând astfel așteptările nerealiste în comportamentul lor. Practic, se concentrează pe promovarea unui atașament sigur, în care copiii să se simtă confortabili și protejați, pentru a crește sănătoși, în timp ce părinții dezvoltă o legătură indestructibilă cu copiii lor, încurajându-i să-și urmeze propriul drum.
Spre deosebire de educația tradițională, în care adulții sunt obișnuiți să dețină controlul, să impună normele și valorile lor și să-și supună copiii voinței proprii, în parentingul natural părinții adoptă o viziune diferită asupra nevoilor copiilor. Aceștia învață să respecte individualitatea copiilor și îi încurajează să-și modeleze personalitatea în mod autonom.
Astfel, copiii învață să fie respectuoși, responsabili, onești și amabili, observând acest tipar la adulții din jurul lor, nu pentru că sunt „forțați” să imite un anumit comportament.
În practică, parentingul natural se bazează pe o serie de principii care favorizează și întăresc legătura dintre părinți și copii încă de la o vârstă fragedă. Aceste principii, cunoscute sub numele „8 B”, sunt opt aspecte fundamentale pe care fiecare mamă și/sau tată ar trebui să le aibă în vedere pentru a aplica eficient parentingul natural în relația cu copiii lor.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
În parentingul natural, contactul fizic dintre mamă și copil joacă un rol esențial, deoarece este una dintre modalitățile prin care mama îi oferă copilului său un sentiment de siguranță.
Din acest motiv, se încurajează un contact corporal apropiat încă din prima clipă, optând pentru nașteri mai puțin medicalizate, mai naturale și conștiente, care permit mamei să-și țină copilul în brațe imediat după naștere.
De asemenea, se recomandă menținerea unui contact fizic intim și apropiat pe parcursul creșterii, mai ales în primele luni de viață.
Alăptarea exclusivă în primele șase luni de viață ale bebelușului nu este doar cea mai bună hrană pentru acesta și un „vaccin” excelent împotriva infecțiilor, ci reprezintă și o modalitate de a promova atașamentul sigur.
Alăptarea oferă un moment unic atât pentru mamă, cât și pentru bebeluș, permițându-le să întărească legătura și să creeze o conexiune intimă de durată.
A fi sensibil și a înțelege nevoile copiilor este o altă cheie fundamentală a parentingului natural. Părinții trebuie să fie atenți la plânsul bebelușului pentru a identifica cauza și a o rezolva cât mai curând, ajutându-i să se simtă înțeleși și în siguranță.
Pe măsură ce copiii cresc, părinții trebuie să învețe să pună în perspectivă nevoile și preocupările acestora, acordându-le atenția și importanța pe care le merită.
Parentingul natural implică petrecerea multor momente cu copilul, chiar și atunci când mama îndeplinește alte sarcini. Astfel, „purtarea” copilului devine o resursă cheie a acestui stil parental.
A purta copilul aproape oferă un sentiment de siguranță și protecție, întărind în același timp legătura dintre mamă și copil, consolidând încrederea pe care acesta o are în mama sa. Prin urmare, ori de câte ori este posibil, se recomandă ca părinții să își păstreze copiii aproape.
Crearea unei rutine de somn plăcute și pozitive este o altă experiență promovată de parentingul natural. Este esențial ca, la culcare, copilul să se simtă în siguranță, astfel încât să aibă un somn cu adevărat odihnitor.
Pentru a atinge acest obiectiv, părinții ar trebui să stabilească o rutină de somn care să încurajeze contactul fizic și să creeze un moment de intimitate. Co-sleepingul în siguranță poate fi o modalitate excelentă de a realiza acest lucru.
Părinții nu trebuie doar să satisfacă nevoile biologice și materiale ale copiilor, ci și să acorde atenție nevoilor lor psihologice și emoționale.
Manifestările constante de dragoste și afecțiune sunt esențiale pentru o dezvoltare sănătoasă a copilului, atât fizic, cât și psihologic. Este important ca părinții să petreacă timp jucându-se cu copiii lor și să le exprime cât de mult îi iubesc, integrând sărutările, îmbrățișările și mângâierile în viața lor de zi cu zi.
O altă cheie esențială a parentingului natural este educarea copiilor într-un mod pozitiv. Este important să nu impunem modele de comportament rigide în funcție de vârstă, ci să încurajăm copiii să învețe în ritmul lor, conform intereselor lor.
Copiii trebuie să învețe valori și comportamente bune prin exemplu; astfel, pe lângă ghidarea comportamentului lor, părinții ar trebui să le ofere modele comportamentale pozitive pe care să le imite și să le permită să-și găsească propriul drum.
Un aspect esențial, dar adesea trecut cu vederea, al parentingului natural este importanța recunoașterii și validării nevoilor tuturor membrilor familiei. Este important să găsim un echilibru între viața personală și cea de familie, având în vedere că parentingul bazat pe atașament poate fi solicitant și necesită sacrificii personale, dar trebuie să fie și satisfăcător pentru părinți.
De aceea, este important ca toți membrii familiei să fie implicați în educația timpurie și să se găsească un echilibru în care nevoile fiecăruia să fie, pe cât posibil, îndeplinite.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Sistemul educațional din...
Sistemul educațional din...
