Vezi versiune Desktop
Cum să liniștești un copil supărat: 8 afirmații de la un psiholog care pot face diferența în gestionarea emoțiilor micuțului tău
Co-parentingul, adică creșterea comună a copilului după despărțire, este o alegere frecventă în rândul părinților divorțați.
Dar ce faci când colaborarea cu fostul partener devine aproape imposibilă?
În astfel de cazuri, parentingul paralel ar putea fi răspunsul.
Nimeni nu poate anticipa viitorul și, de cele mai multe ori, nu putem ști dacă fostul partener va ajunge să manifeste comportamente narcisice sau abuzive. Dacă te regăsești într-o astfel de situație, parentingul paralel ar putea fi o soluție de luat în calcul, notează parade.com. Așadar, ce presupune mai exact acest concept?
Deși este mai puțin cunoscut și poate părea o măsură extremă, iată ce ar trebui să știi.
Parentingul paralel este „o metodă de creștere a copiilor în care părinții interacționează cât mai puțin între ei, menținând în același timp o relație solidă cu propriii copii”, potrivit WebMD.
Acest stil poate deveni permanent sau poate reprezenta doar o etapă temporară, mai ales după o separare recentă, în funcție de cum evoluează relația dintre părinți.
Conform Choosing Therapy, orice comunicare necesară între părinți ar trebui să se desfășoare preferabil prin e-mail sau prin intermediul unui mediator.
Specialiștii subliniază că acest mod de a relaționa poate oferi „independență și libertate” fiecărui părinte, permițându-le să ia decizii legate de copii fără a-l implica sau alerta pe celălalt și fără interferențe nedorite.
„Parentingul paralel înseamnă că ei își asumă rolul de părinte, tu îți asumi rolul tău, și fiecare își face partea lui de treabă conform hotărârii judecătorești”, a explicat SJ, coach certificat în viață și relații, într-un clip pe TikTok, conform sursei citate. „Trebuie să respectați hotărârea instanței și să vă conformați acesteia, dar nu este necesar să luați împreună toate deciziile importante privind viața copilului.”
SURSA FOTO: freepik.com @Frolopiaton Palm
Co-parentingul este o metodă de creștere a copiilor adoptată de părinți după o separare sau un divorț. În această formă de colaborare, ambii părinți comunică constant despre activitățile extracurriculare ale copiilor, programările medicale, școlarizare și bunăstarea generală a acestora.
Dacă relația dintre părinți este una amiabilă, ei pot participa împreună la evenimente importante pentru copii, cum ar fi aniversările sau sărbătorile.
Co-parentingul presupune reguli și metode de disciplină comune în ambele gospodării, iar părinții colaborează pentru a decide împreună ce este mai bine pentru copii. De asemenea, rezolvă în echipă problemele care pot apărea.
Prin contrast, în parentingul paralel, fiecare părinte își asumă responsabilitatea individual, fără să comunice constant cu celălalt despre deciziile luate sau despre evenimentele din viața copilului.
Potrivit WebMD, parentingul paralel este recomandat părinților cărora le este extrem de dificil să mențină o relație civilizată după separare. Este o abordare eficientă mai ales în cazurile de divorțuri sau separări cu un nivel ridicat de conflict, când comunicarea directă devine toxică sau când unul dintre părinți are comportamente narcisiste sau abuzive.
Prin reducerea sau eliminarea comunicării directe, se minimizează șansele de conflict, protejând astfel copiii de tensiuni inutile.
Jordan Hardgrave, coach certificat în dezvoltare personală, explică într-un videoclip TikTok că narcisiștii tind să caute mereu o formă de competiție cu fostul partener. Aceștia nu vor colabora niciodată sincer, pentru că simt constant nevoia de a demonstra superioritatea.
În timp ce părintele non-narcisist ar putea dori să colaboreze pentru binele copilului, părintele narcisist va sabota orice încercare de cooperare.
Aceeași idee este susținută și de SJ, coach de viață și membru al grupului NarcAvengers.
„Narcisiștii nu sunt capabili să aibă conversații constructive pentru a lua decizii împreună în privința copilului”, explică SJ. „Încerci să ajungi la o soluție și ajungi prins într-o capcană de abuzuri și manipulare verbală. Nu vei putea lua decizii reale, pentru că raportul de putere este dezechilibrat: ei cred că dețin controlul absolut și te vor face să te simți neputincios.”
SURSA FOTO: freepik.com @amixstudio
Parentingul paralel vine și cu anumite dezavantaje. În primul rând, atunci când regulile și așteptările sunt diferite în cele două gospodării, copiii pot resimți o stare de confuzie și disconfort.
„Va fi o provocare pentru copii, deoarece aceștia se descurcă foarte bine atunci când au parte de un regim stabil și de o rutină clară”, a explicat SJ, referindu-se la dificultatea de a menține o separare completă între cele două gospodării.
În plus, intervenția altor persoane sau instituții externe poate complica această separare. De exemplu, Steph, scriitoare și mamă din Toronto, a povestit pe TikTok despre experiența sa: deși a informat școala fiicei sale că are o înțelegere de parenting paralel cu fostul soț, instituția a continuat să o contacteze aproape exclusiv pe ea, ignorând tatăl copilului.
„Mi-am dat seama că, indiferent de acordurile parentale pe care le ai cu fostul partener, societatea nu face lucrurile mai ușoare când vine vorba de împărțirea reală a responsabilităților”, a spus Steph. „Societatea este, în continuare, înclinatǎ să considere mama părintele principal. Da, unele dintre apeluri trebuiau să ajungă la mine, dar au fost multe situații în care responsabilitatea ar fi trebuit să fie împărțită.”
Totuși, după cum subliniază SJ, uneori menținerea separării stricte este necesară, mai ales când unul dintre părinți are un comportament narcisist.
„Trebuie să acceptați că regulile de parenting vor fi diferite în gospodăria dumneavoastră față de gospodăria unui narcisist”, a explicat ea. „Și ceea ce veți observași motivul pentru care nu se poate realiza un co-parenting real cu astfel de persoane este că ei tind să fie contra-parentali.”
Billie Tarascio, avocat specializat în divorțuri și dreptul familiei în Arizona și fondatoare a firmei Modern Law, a explicat într-un videoclip TikTok că parentingul paralel nu este atât de extrem cum pare la prima vedere.
De multe ori, tu și fostul partener aveți viziuni foarte diferite despre cum ar trebui crescuți copiii. Într-un context cu un conflict ridicat, reducerea la minimum sau chiar eliminarea comunicării directe poate ajuta la diminuarea tensiunilor.
„Amândoi continuați să fiți implicați în creșterea copiilor voștri, doar că nu mai negociați împreună detaliile de zi cu zi, pentru că, pur și simplu, nu mai este nevoie”, a explicat Billie Tarascio.
Desigur, parentingul paralel nu este soluția ideală pentru toată lumea. Însă, dacă aveți de-a face cu un fost partener care se opune constant deciziilor dumneavoastră sau care sabotează eforturile de colaborare, această abordare ar putea fi cea mai sănătoasă alegere, atât pentru voi, cât și pentru copii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
De câte jucării are cu...
Diminețile pot fi adesea o perioadă de agitație pentru...
Elevii și copiii de grădiniță...
