Potrivit psihologului clinician Paul Dunion, aceste consecințe sunt:

Sentimentul de insuficiență din cauza neatingerii unui ideal.

Oboseala emoțională cauzată de efortul exagerat.

Tentația de a cădea victimă dorinței copiilor noștri de a ne plăcea, ceea ce afectează inevitabil exercitarea autorității noastre.

Posibilitatea de a ne supăra pe copiii noștri pentru că nu acționează perfect, ceea ce împiedică îmbunătățirea statutului nostru de părinte.

Citește și Copiii care fac aceste greșeli devin adulți de succes! Cercetătoare: „Fac mizerie, iau note proaste sau îți răspund? Așa devin mai puternici, mai independenți”

Abilități parentale suficient de bune

SURSA FOTO: freepik.com @sherry

Un părinte suficient de bun este un mister format din limitele și zonele de dezvoltare aflate într-o continuă remodelare, atât pentru părinți, cât și pentru copii. Relația dintre părinți și copii este organică, fiind ghidată de nevoile, valorile, credințele și dorințele fiecărei persoane implicate, notează psihologul în rubricile Psychology Today.

Prin urmare, aceste abilități parentale „suficient de bune” evoluează constant.

Folosirea limitelor eficiente

Granițele stabilesc limite cu scopul principal de a proteja copiii. Alte obiective includ transmiterea valorilor familiei și evidențierea consecințelor logice ale încălcării acestor valori. Granițele oferă structură stilului de viață al copilului, susținând obiectivele dorite și dezvoltarea sa socială.

Oferirea încurajării

Încurajarea reflectă încrederea părintelui în capacitatea copilului de a rezolva probleme și de a lua decizii care îi sporesc autoeficacitatea. Părinții care oferă încurajare cred în cine este copilul lor, nu doar în cine ar putea deveni.

Hrănirea

Ne putem hrăni copiii atât emoțional, cât și fizic. Această susținere emoțională include atingeri blânde, îmbrățișări, săruturi, ascultarea atentă, joaca și exprimarea iubirii.

Disciplina

Cuvântul „disciplină” provine din termenul „ucenicie”. În esență, asta înseamnă angajamentul de a solicita ajutor de la prieteni, rude sau profesioniști. A obține sprijin în rolul de părinte înseamnă a apela la „satul” care crește un copil.

Vezi și Cum creștem copii geniali? Cele 6 „C”-uri pe care părinții ar trebui să le cultive. Cercetător: „Vor avea un impact major peste 20 de ani!”

„Cea mai mare povară pe care trebuie să o poarte un copil...”

SURSA FOTO: freepik.com @bird saranyoo

Carl Jung a avertizat: „Cea mai mare povară pe care trebuie să o poarte un copil este viața netrăită a părinților săi”.

Cum arată o viață trăită de un părinte?

Este o hartă prețioasă a trăirii a ceea ce iubesc, a ceea ce aduce sens și bucurie în viața lor. Astfel, o educație suficient de bună reflectă adesea modul în care părinții își trăiesc propriile vieți.

În final, într-o educație suficient de bună, trebuie să ne iertăm în mod constant pentru greșelile comise față de copiii noștri, fie că este vorba de neglijență sau lipsă de bunătate. A ne ierta pe noi înșine înseamnă a ne recunoaște greșelile în fața copiilor.

O astfel de recunoaștere este un model excelent pentru asumarea responsabilității pentru acțiunile noastre.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.