Părintele Necula: „Mai nou, aud la părinți de o obsesie cronică. Terminați cu prostiile! Opriți-vă!” / FOTO: captură video YouTube @Parent X

„Mai nou, aud la unii părinți, obsesie cronică, să punem camere de luat vederi în clasă.

«Neapărat, să vedem cum se desfășoară cursurile».

De parcă tu Mița Baston știi ceva despre pedagogia în clasă! Tu abia ai trecut prin Liceul Industrial, te-ai măritat bine, nu zic nu, dar habar nu ai pe ce lume trăiești!” a spus părintele Necula la Parent X.

Declarația sa surprinde o tendință tot mai frecventă: părinții doresc să aibă un control total asupra mediului educațional al copiilor lor. Însă, această dorință nu este întotdeauna justificată de competențe pedagogice, ci mai degrabă de anxietatea tot mai mare privind siguranța și bunăstarea copiilor.

Părintele Necula atrage atenția asupra unui paradox: părinții vor să intervină în procesul educațional, dar fără a înțelege pe deplin implicațiile acestui control excesiv.

CITEȘTE ȘI Părintele Necula, apel către părinți, după ce trei copiii i-au oferit lecții de viață zguduitoare: „Să ne fie rușine! Am ajuns niște smiorcăiți, îi pasăm pe cei mici la școală și fugim la șefi”

Părinții obsesiv-compulsiv și nevoia de validare

„Am trăit momentul ăsta în care o educatoare, la presiunea părinților a pus cameră în clasă. O sunau din două în două minute: «lui Ionel îi curg mucii de cinci minute, nici nu v-ați uitat la el», «Ionica a sughițat și nu i-ați dat apă»”, a mai spus părintele Necula. 

Această relatare subliniază un fenomen îngrijorător: părinții care trăiesc prin copiii lor, transformând educația într-un spectacol în care ei sunt principalii regizori:

„Pentru că noi am devenit părinți obsesiv-compulsivi. Noi vrem să strigăm la toată lumea: «uite ce părinți buni suntem noi», «look at us», «ce haine au copiii noștri», «ce schiuri!»

Bă, tot românul s-a născut pe schiuri, așa ceva n-am văzut! (...) Cum, Dumnezeu, să nu se apuce copiii noștri de tras pe nas când tu îi dai pe praf alb? Nu? Tu îi obsedezi!”

Părintele Necula critică astfel o tendință socială care pune accentul pe aparențe și pe comparație, în detrimentul unei educații sănătoase bazate pe încredere și responsabilitate.

Întoarcerea la esența educației: rolul profesorilor

Într-o altă parte a discursului său, părintele Necula vorbește despre o schimbare de paradigmă în educație, în care materiile considerate „grele” – religia, geografia, istoria – sunt puse pe un plan secund, pentru că necesită mai mult decât memorare mecanică:

„Și ce ne deranjează sunt materiile astea, aproape imposibile, legate de religie, de geografie, de istorie, că acolo, știți care-i treaba, nu te ajută memoria, trebuie să legi firele! (...)”

Mesajul este clar: educația nu înseamnă doar transmiterea unor informații, ci dezvoltarea unui mod de gândire. Învățătorii și profesorii trebuie lăsați să-și facă meseria, iar părinții trebuie să își asume rolul de susținători ai acestui proces, nu de supraveghetori intruzivi.

Locul părinților este acasă, al profesorilor în școală

Mesajul final al părintelui Necula este unul puternic: părinții trebuie să își asume un rol de sprijin, nu de control absolut. În loc să interfereze constant cu procesul educațional, ar trebui să creeze un mediu sigur și iubitor acasă, unde copiii să poată reveni pentru sprijin și încurajare:

„Înapoi la învățătoare, înapoi la profesori! Și părinții, acasă! Acasă, așteptați-i, faceți teme, dați-le pupici, îs proștii noștri. (...)

Terminați cu prostiile! Opriți-vă! Creați-vă propriul sistem de anvelopare a credinței voastre! Copiii voștri sunt ai voștri! Nu poate să-i crească nimeni!

Te duci la școală să-i spui femeii ăleia cum trebuie să facă ea matematică? Pe bune?”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.