Puterea teatrului în educație. Povestea inspiratoare a Anei Avram și cum actoria le oferă copiilor aripi să zboare / VIDEO
Copiii se pot simți copleșiți de presiunea de a atinge standarde imposibile impuse de părinți și pot începe să se întrebe de ce aceștia sunt atât de fixați pe obiective nerealiste, cum ar fi performanța de elită în diferite domenii. Într-o societate în care standardele sunt deseori distorsionate și în care succesul pare să fie măsurat în realizări excepționale, ideea de a dezvolta o educație academică bazată pe scopuri realiste și non-dăunătoare poate părea o iluzie. Psihologul Leca evidențiază că, indiferent cât de mult ne străduim să creăm un mediu educațional sănătos pentru copiii noștri, există presiuni externe și interne care pot distorsiona aceste eforturi.
„Copiii care au părinți care își doresc de la ei lucruri imposibile, acești copii dețin o pereche de părinți profund bolnavă.
Ei sunt bolnavi și emoțional și mental și ei săracii încearcă să găsească o formă de cauzalitate a comportamentului părinților lor, de tipul `de ce tata își dorește atât de tare ca eu să fiu campion?` sau `de ce mama spune că este fericită numai dacă eu câștig o medalie?` sau `de ce părinții mei sunt atât de înnebuniți ca eu să fiu olimpic?`
Într-o lume a fantasticului și a minciunilor în care toată lumea poate cumpăra pe toată lumea, noțiunea de societate academică reprezintă o iluzie. Degeaba noi încercăm să materializăm un algoritm al scopurilor non-perfide în educația academică a copiilor noștri, fiindcă acesta nu va fi niciodată realizat din niciun punct de vedere”, a punctat Radu Leca la Părinți Prezenți, o emisiune moderată de redactorul-șef PărințișiPitici.ro, Loredana Iriciuc.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Psihologul Radu Leca a făcut o declarație puternică despre influența pe care societatea o exercită asupra copiilor, evidențiind un algoritm care pare să promoveze aspecte negative precum furtul intelectual, minciuna, corupția și bullyingul, având ca rezultat îmbolnăvirea emoțională și mentală a copiilor.
„Algoritmul pe care în acest moment societatea românească îl imprimă celor mai noi membri are legătură cu furtul intelectual, minciuna, iluzia, corupția, hărțuirea, bullyingul, sexualitatea exprimată de la 9 ani și multe alte permisiuni de un cretinism cras care ajung să găsească cele mai importante breșe în educație și se folosesc de ele ca să îmbolnăvească copiii rămași mai normali în interior.
Dacă stăm să privim, de exemplu, o clasă, o clasă care este formată dintr-un număr de 35 de copii, 7 sunt obezi, 8 sau 9 au încercat să fumeze sau să vapeze, majoritatea se uită la pornografie, valabil pentru clasele VII-VIII, mulți dintre ei au un prieten/o prietenă.
Trendul occidental european, mai mult sau mai puțin impus, al noțiunii de libertate sexuală cuprinde, prin intermediul jocurilor online și a reclamelor difuzate în timp ce te joci pe telefonul mobil, mintea celor tineri.
Și oricând un copil care a fost forțat să devină campion de părinții lui, în orice direcție, poate veni acasă și spune `mama, tata, eu mi-am dat seama de ce sunt nefericit, de ce nu mă simt bine în corpul meu: eu sunt fată`, `tu te-ai născut băiat!`, `Nu, nu, nu, eu sunt fată`”, a mai spus psihologul Leca.
SURSA FOTO: freepik.com @dikushin
Într-un dialog tipic, părinții pot impune copilului lor anumite aspirații, cum ar fi: „Copilul meu trebuie să devină doctor”. Însă, când copilul exprimă reticență, spunând că nu tolerează sângele, părinții pot răspunde cu „nu-i nimic, vei învăța”. Această presiune continuă poate duce la rezultate mediocre în anii de școală și la eșec în examenele importante. În cele din urmă, copilul se poate simți nemulțumit și deziluzionat, exprimând că nu și-a dorit niciodată să urmeze această carieră.
„Trendurile care duc oamenii într-o zonă de absolut confort, aceste trenduri conțin acest algoritm cu hack în parenting. `Copilul meu vreau să fie doctor`, `dar eu nu suport sângele`, `nu-i nimic, îl înveți`, `dar eu nu suport să țipe cineva la mine`, `nu-i nimic, înveți`, `da, da, sigur, nicio problemă`.
Și ajunge copilul în anul 2, 3, 4, are rezultate mediocre, nu este capabil să-și ia rezidențiatul, devine ceva și la un moment dat spune și el `niciodată n-am putut să fiu asta`. Dar ce ai vrut să fii? `Eu am vrut să fiu pictor`. `Pictează ceva`. `N-am învățat`. `Păi, vezi. Ești bun de doctor! Hai la cabinet și fii doctor`.
Trendul ne spune în felul următor: învață-ți copilul să aibă un model. Bine, bine, dar ce model ești tu pentru copilul tău? `Unde-i mama?` `Mama e la sală?` `Bun, bun, bun, bravo! Unde-i tata?` `Tata-i cu prietenii?` `Ok, la ce oră vine tati? La ce oră a venit mami?` `La fix?` `Cine e modelul?` `Mama!`
Când există o asemenea structură de corupție în interiorul familiei, nu poți să te aștepți la un copil obișnuit să-ți facă față la dinamica învățării, schemele de învățare, algoritmul de învățare și meticulozitatea cu care trebuie să memoreze papagalicește elemente care nu au nicio noțiune cu realitate”, a mai punctat Radu Leca.
SURSA FOTO: freepik.com @Juan J. J. Labrador
Psihologul Radu Leca a adus în atenție experiența sa de a urmări pregătirea pentru examenul de Bacalaureat la Limba Română și a tras concluzia că, din păcate, nivelul acestui examen nu mai reprezintă un test al maturității, ci al mediocrității.
În lumina acestor constatări, el exprimă dorința ca părinții să-și stabilească așteptări realiste pentru copiii lor, având trei obiective simple.
„Am avut ocazia să văd pregătirea pentru Bacalaureat la Limba Română. Am văzut cum se pregătesc viitorii noștri studenți pentru examenul lor de viață, în urmă cu nouă luni. Și, în momentul în care am văzut și am înțeles modul de pregătire, am spus așa: nu mai există, în mod real, un bacalaureat al maturității, ci al mediocrității.
Și atunci spun așa: îmi doresc foarte tare să existe părinți care să vadă limitele copiilor, dar lângă aceste limite, să aibă trei deziderate:
1. Îmi doresc ca fiul meu/fiica mea, să știe să citească și să scrie în limba română.
2. Îmi doresc ca fiul meu/fiica mea să înțeleagă ceea ce au scris în limba română și au citit
3. Îmi doresc ca fiul meu/fiica mea să termine bacalaureatul măcar cu 7.
Dacă avem aceste trei deziderate, atunci ne putem gândi efemer, evident, la o noțiune simplă a unui campion.
Vrei să fii campion? Vrei să fie copilul tău campion? Da! Începi cu tine. N-ai decât să te faci tu campion, dar să nu fii campion la consumat de mici și bere și înghețată cu zahăr, să fii și tu campion la lucruri frumoase. De exemplu, pune pe masă o carte, citește din ea, să nu fie dicționarul sau Abecedarul, fii mai deștept. Seara, la ce stăm? La o piesă de teatru! Deschizi Youtube-ul și îți alegi din miile de piese de teatru TV filmate cu actori mari, una care să însemne ceva și pentru copilul tău. Nu vrei una deosebită? Poți alege să râzi! Nu vrei să stai la televizor? Mergi la teatru, nu e nicio problemă”, a mai precizat Radu Leca.
Urmăriți emisiunea integral:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Profesorul Bogdan Cristescu...
Magia Crăciunului este deja...
Raluca-Emima Vasilciuc și...
Nu există nicio modalitate mai...
Este unul dintre momentele magice ale părinției pe care le-ai așteptat cu...
O țară a decis să suspende...