Vezi versiune Desktop
„NU poți să-i furi unui copil copilăria!” Poveste cutremurătoare spusă de Lavinia Stan despre parentingul extrem: „Azi, părinții au obosit și sigur că avem probleme de comportament” / VIDEO
În anii ’90, obediența era literă de lege, iar copilul nu avea voie să-și trăiască copilăria în voie. Astăzi, tabloul s-a inversat: părinții fac totul pentru copii, evită să pună limite și obosesc să mai fie fermi.
„În anii ’90 am crescut în case unde obediența era valoare supremă, se cerea respect fără explicații și, adesea, am acumulat frustrare ca adulți. Astăzi, mulți părinți au inversat complet abordarea: copilul e pus pe un piedestal, i se oferă tot ce n-au avut ei, iar părinții fac totul în locul lui. Care sunt plusurile și minusurile acestor două extreme?” a întrebat moderatoarea emisiunii, Loredana Iriciuc.
Lavinia Stan, mamă a șase copii, coach cu experiență și autoarea volumului „Organizatorii de vieți. Principii esențiale pentru creșterea cu succes a copiilor”, a răspuns: „Nicio extremă nu are plusuri și minusuri. Orice extremă are mai degrabă minusuri decât plusuri”.
SURSA FOTO: freepik.com @pixel-shot.com
Pentru a ilustra cât de nocivă poate fi rigiditatea de altădată, coach-ul a relatat povestea cutremurătoare a unei mame cu patru copii, care a crescut într-o casă unde părinții lucrau în schimburi de noapte și impuneau ordine cu orice preț.
„Am avut o sesiune cu o mămică de patru copii, care a avut la rândul ei o copilărie în care părinții lucrau în schimburi de noapte. Când veneau acasă, aveau pretenția ca în casă să fie totul impecabil. Toate amintirile de copilărie erau așa cum ea și surioara ei făceau curat, cum spălau haine. Numai când îmi povestea și vedeam imaginea aia cum cu mânuțele lor mici storceau niște haine de adulți, le întindeau, făceau atâta efort.
Practic, mi-a spus «trăiam, mă jucam pe furiș». Deci, a avut o copilărie pe furiș. Asta este o formă de abuz! Asta este o formă în care unui copil i s-a furat copilăria”, a relatat Lavinia Stan la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
Lavinia Stan a subliniat că România a trăit astfel de realități, dar ele nu sunt discutate deschis.
„Lucrurile astea în România au fost posibile. Nu se vorbește despre ele, se vorbește deocamdată, din păcate, doar în centrele de terapie. În realitate, lucrurile astea ar trebui spuse ca oamenii să înțeleagă că nu poți să-i furi unui copil copilăria. Oricât de greu ți-ar fi, copilul ăla trebuie să-și trăiască copilăria”, explică experta.
În viziunea Laviniei Stan, părinții ar trebui să fie primii care oferă iubire, nu cei care cer respect necondiționat.
„Înainte, părinții erau extrem de restrictivi, impuneau foarte mult respect, cu forța. Erau chestiile alea: «suntem părinți, părinții nu ți-i alegi», «suntem părinți, părinții trebuie respectați». Cum? Părinții trebuie iubiți pentru că ei sunt primii care livrează iubire. Copiii își respectă părinții pentru că părinții protejează și le răspund la nevoi. Nu este de la sine înțeles că copiii ne vor iubi doar pentru că i-am adus pe lume”, spune Lavinia Stan.
Ca exemplu, Lavinia Stan l-a arătat pe Steve Jobs:
„Sunt atâtea cazuri în istoria omenirii când copiii nu și-au iubit părinții. Steve Jobs, care a fost abandonat de părinții biologici și târziu în viață, când el a devenit un om de succes, l-au căutat și i-au spus «suntem părinții tăi» și a spus «nu, nu sunteți părinții mei. Părinții mei sunt cei care m-au crescut». Asta le-a spus marele om Steve Jobs. Asta spune ceva”, adaugă experta.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Dacă în trecut problema era rigiditatea excesivă, astăzi părinții cad în capcana opusă: renunță să mai pună limite.
„La extrema cealaltă, când părinții nu știu să pună limite, dau libertate totală copiilor, eu cred că chestia asta o fac pentru că să te impui ca părinte și să fii ferm este un consum de energie. Altfel, altă explicație nu am! Asta e cea mai fină explicație pe care am descoperit-o eu: este un consum de energie pe care părinții nu-l mai au.
Sunt atât de obosiți de informație, tracasați de viața de cu zi cu zi și de complexitatea vieții pe care o trăim noi în vremurile moderne, încât pur și simplu ei abandonează un pic și nu mai sunt fermi”, explică Lavinia Stan.
Coach-ul a povestit și un episod recent dintr-o sesiune de voluntariat cu mame aflate în dificultate. O fetiță de 7 ani a refuzat să-și lase mama să rămână singură la discuție. Mama a încercat să o convingă blând, dar fără rezultat.
„Într-o sesiune unde sunt eu voluntar și fac sesiuni voluntare cu mame aflate în dificultate, a venit o mamă care avea o fetiță de 7 ani și un băiețel de 1 an jumătete care a stat cu noi pe parcursul sesiunii. Dar ca eu să pot să am o sesiune cu ea și ca mama să se deschidă, fetița care deja avea discernământ era mărișoară, înțelege, trebuia să plece de acolo.
În clipa în care m-a văzut că încep sesiunea cu mama ei și că o rog frumos, zic «spune ce ai nevoie de la noi pentru că am nevoie să rămân cu mămica ta. Eu am venit special pentru asta, mama ta a venit special pentru asta». Ea s-a înlănțuit de mamă și a spus «nu, nu plec de aici».
A început mama ei să se roage o dată, de două ori, «te rog, te rog, vreau să vorbesc cu Lavinia. Am venit special și am nevoie să vorbesc cu Lavinia». «Nu plec de aici, eu nu plec!» Și-a înfruntat mama cu atâta putere și am stat să văd dacă reușește să o convingă pe fetiță, dacă reușește să fie fermă față de propriul copil și s-o scoată de acolo ca noi să putem să avem sesiunea. Fără să o abuzezi, fără să o lovești, fără s-o tragi de mână, fără s-o buschezi, fără să-i faci nimic. Din atitudine! Și nu a reușit. Și am reușit eu.
Am schimbat tonalitatea. Fermitatea este o chestiune de tonalitate 95%, asta nu știu părinții. Părinții ori țipă și când pe părinții țipă, copiii acoperă urechile ori se enervează și când se enervează iar nu e bine, pentru că copilul intră cu programul «iar s-a enervat asta, iar face pe nebuna». Nu vrem să știm ce vorbesc copiii în capul lor, ma bine nu știm, pentru că au limbajul de la desene, limbajul e format de acolo. Au tot ce le trebuie ca să se apere.
Și, atunci, prin schimbarea tonalității, am spus cu un ton extrem de ferm, dar fără să fiu dură. Mama a rămas impresionată. Mi-a spus: «Lavinia, acum am învățat de la tine ce înseamnă fermitatea!» I-am spus: «suntem doi adulți aici. Eu am venit special pentru mama ta. Te rog să stai cu mama ta cât consideri că ai nevoie, dar nu mai mult de atâtea minute, pentru că am venit special să lucrez cu ea și ea a venit special să fie cu mine. După care te rog să te duci în camera cealaltă și să ne aștepți».
Și-a strâns mama tare la piept, și-a dat seama că nu i-o fur și a plecat. În clipa aia am transferat un anumit soi de energie în copilul ăla. Copilul ăla a înțeles că nu negociez, copilul ăla a înțeles că n-o să-mi pierd din timpul meu ca să mă rog de ea, să explic. La 51 de ani să stau să explic unui copil de 6 ani un sfert de oră, dar n-am timpul ăsta. Cam așa funcționează.
Trebuie să ai o argumentație foarte bună în cap, nu am timp. Sigur că mi-e dragă, o mângâi, o iau în brațe, îi spun că e o fetiță minunată, dar acum avem treabă, noi avem niște treburi de oameni mari. Sunt aici ca să o ajut mama ta.
Fermitatea este un transfer de energie pe care părinții au obosit să-l facă și renunță să-l facă. Și atunci copilul nu mai vede nicio normă, nu mai vede nicio regulă și nu mai vede nicio limită.
Și sigur că avem probleme de comportament”, a relatat Lavinia Stan.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Autoreglarea emoțională și...
Există părinți care, deși cred...
Autoreglarea emoțională și...
