Vezi versiune Desktop
„Iubește-ți copilul! Nu este nimic mai dăunător pentru el decât să simtă că nu-ți pasă”, avertizează experții în parenting: „Rămân cicatrici pe viața!”
Acești părinți sunt adevărații maeștri ai deszăpezirii în viața copiilor lor. Fiecare obstacol, fiecare drum împietrit de dificultăți este presărat cu grijă și atenție, pentru a se asigura că micuții nu întâmpină nicio problemă. Sunt ca eroii silențioși care înlătură toate zăpezile din calea copiilor lor, astfel încât aceștia să meargă pe un drum neted și lipsit de piedici.
Dar, desigur, există întotdeauna un „dar”. Specialiștii în parenting ar putea să ridice o sprânceană și să întrebe: „Oare copiii vor deveni suficient de rezistenți în fața vieții dacă întotdeauna cineva le deschide drumul?”
SURSA FOTO: freepik.com @syda_productions
David McCullogh, istoric, lector și fost profesor de liceu, a fost cel care în 2015 a inventat acest termen în cartea sa „You Are Not Special”. În carte, care se bazează pe un discurs de absolvire din 2012 pe care l-a ținut elevilor săi din liceu, el a pus un accent deosebit pe acești părinți care ar trebui să stea deoparte și să-și lase copiii să eșueze. El vorbește despre cinci semne care îi identifică.
Acești părinți sunt adevărați pionieri în deschiderea căii pentru cei mici. Ce înseamnă acest lucru? Ei practic deschid autostrada vieții pentru copiii lor, eliminând orice obstacol care ar putea să le împiedice pașii. Ideea principală? Fac tot posibilul pentru a-i feri pe cei mici de necazuri, să nu simtă povara dificultăților și să nu-și asume provocările pe cont propriu.
Astfel, acești părinți devin gardieni ai zonei de confort pentru copiii lor, protejându-i de situațiile pe care le percep ca fiind periculoase, chiar dacă acestea reprezintă oportunități de creștere și învățare. În același timp, însă, există riscul de a le limita experiențele de dezvoltare, cum ar fi cățăratul în copaci, mersul pe bicicletă sau explorarea unor medii noi. Astfel, chiar dacă drumul este perfect pavat, rămâne întrebarea dacă acești mici exploratori vor învăța să gestioneze și să se adapteze la terenurile mai accidentate ale vieții.
Acești părinți nu sunt mari susținători ai independenței copiilor lor - dimpotrivă, o pun sub semnul întrebării. Se pare că îi cuprinde teama că micuții se vor aventura în terenuri nesigure ale distracției și, din această teamă, preiau frâiele responsabilității în totalitate.
Practic, acești gardieni cu suflet mare se ocupă de totul pentru cei mici, de la legarea șireturilor și până la rezolvarea temelor, gestionarea conflictelor cu prietenii și luarea deciziilor importante. Cu toate acestea, această atitudine vigilentă poate pune în umbră procesul natural de învățare a abilităților de bază de îngrijire de sine și de asumare a responsabilității.
În timp ce ei se străduiesc să protejeze copiii de orice „suferință”, poate că uită că tocmai acele mici obstacole sunt cele care îi ajută pe cei mici să-și dezvolte aripi proprii și să zboare în lume cu încredere.
Părinții plug de zăpadă nu doar deszăpezesc calea pentru copiii lor, ci adesea se angrenează într-un mod spectaculos în viața socială a micuților, devenind protagoniști în conflictul cu prietenii sau chiar regizori ai influențelor din lumea prieteniilor.
Dacă, să zicem, apar nuanțe de nemulțumire în privința unui prieten al copilului, acești părinți nu stau pe gânduri și încearcă să topească acea prietenie înainte să prindă rădăcini. În plus, se implică activ în rezolvarea disputelor cu ceilalți copii, ca niște arbitri de excepție. Deși intențiile lor sunt, fără îndoială, bune, această implicare excesivă își pune amprenta asupra independenței copilului, care ar trebui să aibă voie să își aleagă prietenii și să învețe din interacțiunile sociale fără prezența omniprezentă a unei echipaje de deszăpezire parentală.
Pe această altă alee a părinților plug de zăpadă, descoperim o nuanță surprinzătoare: acești părinți aduc cu ei și caracteristici ale stilului parental autoritar, solicitând sau chiar așteptând ca micuții lor să strălucească în succes.
Deși poate părea paradoxal, având în vedere că ei au eliminat cu grijă toate obstacolele din calea copiilor lor, motivul acestei îndepărtări atente de dificultăți este pentru ca cei mici să atingă obiectivele stabilite, sau orice planuri grandioase își propun părinții. Așadar, în ciuda abordării lor supraprotectoare, acești părinți nu uită să lanseze așteptări și cerințe în direcția succesului pentru copiii lor.
Părinții plug de zăpadă se implică într-atât încât să prevină cu orice preț copiii de a se confrunta cu eșecuri, greșeli sau consecințele naturale ale propriilor acțiuni. Astfel, micuții nu au șansa să facă față insuccesului, iar atunci când amenințarea lui apare, părinții se aruncă cu eroism pentru a-i „salva” (o manevră care are o legătură strânsă cu deszăpezirea constantă a drumului pentru ei).
Această abordare poate genera o lipsă de asumare a responsabilității și poate planta în mintea copiilor ideea că vor fi mereu scutiți de orice greutate. Consecința? Un impact negativ pe termen lung asupra capacității copiilor de a se confrunta cu provocările, de a-și dezvolta încrederea în sine și de a-și construi autonomia. Într-un fel, le împiedică să-și crească propriile aripi și să-și exploreze propriul cer al reușitelor și eșecurilor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Temele pentru acasă sunt o...
Temele pentru acasă sunt o...
