Vezi versiune Desktop
Ghid pentru orele de studiu ale copilului, în funcție de vârstă. Aflați cât timp ar putea și ar trebui să învețe sau să își facă temele elevii
Ce este „growth mindset” (n.r.- mentalitate de creștere)? Mentalitatea de creștere, pe scurt, reprezintă convingerea unui elev că inteligența sa poate fi extinsă și dezvoltată.
Pe de altă parte, mentalitatea fixă este credința că inteligența este o trăsătură fixă, imuabilă.
Acest concept a fost introdus de profesorul Carol Dweck de la Universitatea Stanford în cartea sa Mindset: The New Psychology of Success (2006).
Studiile lui Dweck arată că studenții cu o mentalitate de creștere îi depășesc constant pe cei cu o mentalitate fixă.
Conform cercetărilor sale despre tenacitatea academică, citate de teachingcommons.stanford.edu, Dweck și colegii săi au descoperit că un factor esențial în reziliența și succesul academic al unui elev este modul în care acesta percepe inteligența. Elevii pot considera inteligența fie ca pe o trăsătură fixă, pe care o au sau nu (mentalitate fixă), fie ca pe o abilitate maleabilă, care poate fi dezvoltată prin efort și învățare (mentalitate de creștere).
SURSA FOTO: freepik.com @syda_productions
Elevii cu o mentalitate fixă cred că abilitățile lor intelectuale sunt limitate și, de aceea, se concentrează mai mult pe a-și demonstra inteligența decât pe a o îmbunătăți. În fața provocărilor și eșecurilor, aceștia pot adopta gânduri și comportamente negative, precum a crede că „sunt incapabili”, a se simți descurajați sau a renunța.
În schimb, elevii cu o mentalitate de creștere văd provocările și eșecurile ca pe oportunități de a învăța. Astfel, aceștia răspund cu gânduri constructive (de exemplu, „poate ar trebui să-mi schimb strategia sau să depun mai mult efort”), cu sentimente pozitive (precum entuziasmul față de o provocare) și cu comportamente perseverente.
Iată câteva practici oferite de experții de la Stanford pe care le puteți adopta în sala de clasă pentru a cultiva o mentalitate de creștere în rândul elevilor, îmbunătățindu-le astfel învățarea și reziliența academică.
Creează un material despre ce înseamnă mentalitatea de creștere, cu concluzii importante din cercetări și de ce consideri că este relevantă în domeniul tău.
Elevii s-ar putea să nu conștientizeze că adoptă o mentalitate fixă în mediile academice sau că pot dezvolta o mentalitate de creștere prin practică.
Indiferent de disciplina ta, reamintește-le elevilor că abilitățile lor nu sunt înnăscute și pot fi îmbunătățite. Poți vorbi despre seturi de abilități accentuând mentalitatea de creștere.
De exemplu, spune la clasă: „Nu există o persoană `matematică`; suntem cu toții aici pentru a ne îmbunătăți la matematică” sau „A fi un cititor rapid sau un scriitor bun nu este ceva automat; învățăm aceste abilități în acest semestru.”
Împărtășește cu elevii propriile dificultăți cu materiale provocatoare, arătând că expertiza vine prin practică.
De exemplu: „Când am întâlnit prima dată acest subiect la facultate, mi-a fost greu. Am citit și recitit de mai multe ori, dar am perseverat și am reușit.” Nu ezita să spui „Nu știu” sau „Nu înțeleg”.
Dacă un elev pune o întrebare la care nu știi răspunsul, fă-ți un obicei să cauți răspunsul și să îl prezinți la începutul următoarei ore. Poți implica și elevii în acest proces, căutând împreună soluția.
Dacă ai înțeles greșit un concept o perioadă lungă de timp, nu ezita să le spui elevilor!
SURSA FOTO: freepik.com @syda_productions
Adresează întrebări autentice și deschise, astfel încât elevii să se concentreze pe procesul de gândire, nu doar pe răspunsurile corecte sau greșite pe care le cunosc deja.
Întărește perseverența și reziliența, mai ales când elevii depun eforturi suplimentare, cum ar fi să vină la consultații sau să trimită revizuiri la teste sau lucrări.
Evită să folosești expresii precum „înzestrat” sau „inteligent” care descriu mai degrabă inteligența decât efortul.
Oferă lucrări care permit creșterea, reflecția și îmbunătățirea, cum ar fi mai multe versiuni ale unei lucrări sau oportunități de a răspunde la feedback.
Dacă este posibil, implementează strategii flexibile de notare. De exemplu, permite elevilor să-și revizuiască primul examen pentru a obține puncte suplimentare sau folosește o „notă oblică” (A-/B+), oferind elevilor opțiunea de a accepta nota mai mică sau de a îmbunătăți lucrarea pentru o notă mai bună.
După sarcini și examene provocatoare, încurajează elevii să vadă dificultățile ca pe oportunități de învățare.
Evită discrepanțele între ceea ce se face la clasă și ce se așteaptă la teme și examene.
SURSA FOTO: freepik.com @volodymyr-t
Integrează strategiile de învățare în conținutul predat. De exemplu, poți distribui o fișă cu cele mai bune practici pentru susținerea examenelor sau metode care să-i ajute să citească mai eficient.
Structurați-vă timpul de predare folosind practici care îi ajută pe elevi să absoarbă informațiile, cum ar fi notarea întrebărilor pe tablă și reluarea conceptelor după examene sau sarcini dificile.
Susținătorii mentalității de creștere afirmă că adoptarea acesteia și transmiterea ei elevilor îi încurajează pe aceștia să își asume riscuri și le îmbunătățește semnificativ procesul de învățare.
Pe de altă parte, criticii se tem că acest concept este prea simplificat sau captivant. Mentalitatea de creștere a fost asociată cu cercetările dr. Angela Duckworth despre „grit” – adică perseverența și determinarea elevilor. Unii observatori susțin că predarea care se concentrează doar pe seriozitate și perseverență pune prea mult accent pe efortul elevului, neglijând rolul profesorului și al instituției în procesul educațional.
SURSA FOTO: freepik.com @syda_productions
De la adoptarea sa pe scară largă, Dweck a revizuit conceptul de mentalitate de creștere și și-a exprimat îngrijorarea cu privire la excesul de simplificări. Ea subliniază că mentalitatea de creștere nu se limitează doar la efort. De asemenea, le reamintește profesorilor că efortul și grija sunt pașii inițiali în drumul spre obiectivele de învățare și dezvoltare.
Pentru Dweck, laudele excesive acordate elevilor doar pentru efortul lor pot crea alte probleme. Ea evidențiază faptul că elevii au nevoie de întăriri pozitive și feedback constructiv pentru a se îmbunătăți semnificativ.
În cele din urmă, Dweck își exprimă îngrijorarea că profesorii ar putea învinovăți o mentalitate fixă pentru performanțele slabe ale elevilor. Ea încurajează cadrele didactice să susțină elevii în călătoria lor spre adoptarea unei mentalități de creștere și să integreze acest principiu în propriul stil de predare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Moașă de peste 20 de ani,...
