„O abilitate pe care le recomand mereu noilor părinți să o cultive este eficacitatea interioară”, spune Aliza Pressman pentru cnbc.com.

Eficacitatea interioară reprezintă credința unui individ în propria capacitate de a face ceea ce este necesar pentru a-și atinge obiectivele. Stima de sine ar putea spune: „Sunt uimitor!”, în timp ce eficacitatea interioară afirmă: „Am ceea ce îmi trebuie pentru a înțelege și a realiza ceea ce mi-am propus.”

Copiii care au un puternic simț al eficacității interioare sunt mai predispuși să se provoace singuri și să depună efort. În loc să învinovățească circumstanțele externe sau să considere că lipsa de talent este o scuză pentru eșecurile lor, ei se vor concentra pe factorii pe care îi pot controla.

Citește și Milenialii schimbă regulile „jocului” în parenting! Modurile în care părinții „rup ciclul” și le predau copiilor lecții de viață pe care nu le-au primit niciodată

Cercetările arată că micuții își dezvoltă eficacitatea interioară din patru surse

SURSA FOTO: freepik.com @volodymyr-t

Experiența de a face lucrurile corect

Pentru ca acest lucru să se întâmple, copiii trebuie să fie provocați la un nivel adecvat.

Împingerea lor către experiențe educaționale pentru care nu sunt pregătiți poate fi contraproductivă. Ori de câte ori își exprimă îngrijorarea că nu pot realiza ceva, puteți încuraja o mentalitate de creștere spunându-le: „Nu ești acolo, ÎNCĂ!”

Observarea altora care reușesc

Este important ca micuții să îi vadă pe cei pe care îi consideră asemănători cu ei înșisi, cel puțin în anumite aspecte (cum ar fi vârsta, rasa, etnia, identitatea de gen sau interesele), atingând obiective similare.

Modelarea de la egal la egal nu trebuie să vină doar de la persoane exact ca ei, dar observarea unui copil mai mare, de o rasă și un gen diferit, care reușește în ceva, poate să nu aibă același impact.

Amintiri despre reușitele anterioare

Poveștile pe care ni le spunem despre trecut ne formează sentimentul de competență în raport cu viitorul.

Studiile arată că persoanele care tind spre optimism, au o mentalitate de creștere și cred în sine, de multe ori nu au experiențe anterioare atât de diferite de cele ale semenilor lor pesimiști. Aceștia își amintesc doar succesele mai clar decât eșecurile.

Un sentiment de calm în propriile corpuri

Dacă copiii se simt stresați, stânjeniți sau anxioși atunci când se confruntă cu provocări, poate fi dificil pentru ei să performeze fără a aborda mai întâi acest răspuns fiziologic.

Învățarea unor practici de autoliniștire, cum ar fi respirația conștientă, îi va ajuta în mod semnificativ să devină competenți în ceea ce își propun.

Vezi și Tehnica parentală numărul 1 pentru a ajuta în momentele grele copiii de orice vârstă. Psiholog: „Niciun copil nu vrea să fie rău!”

Cum să-i ajuți pe copii să-și dezvolte eficacitatea interioară

SURSA FOTO: freepik.com @master1305

Încurajați-i să încerce lucruri la care nu sunt imediat buni

În loc să spunem „trebuie să îți iasă perfect”, deoarece știm că nu este întotdeauna adevărat – și nu căutăm, de fapt, perfecțiunea – amintiți-le copiilor că „efortul conduce la evoluție”.

Clarificați pentru a corecta

Nu marcați doar greșelile cu un pix roșu și să le spuneți: „greșești din nou, prietene”. În schimb, încercați să reformulați, să schimbați întrebarea, să clarificați instrucțiunile și să reiterați abilitățile învățate anterior.

Chiar și cu copiii mici care arată spre un măr roșu și spun „albastru”, puteți răspunde: „Oh, da, afinele sunt albastre, iar acesta este un măr roșu”, în loc să-i corectați spunând: „Nu este albastru, nu vezi?”.

Lăudați specific atunci când este cazul

Când spuneți „Bună treabă!”, asigurați-vă că este sincer și specific. Spuneți-le copiilor când le recunoașteți efortul real, persistența, creativitatea, independența și competența.

Nu trebuie să eliminați complet expresia „bună treabă” din vocabular, ci doar să adăugați mai multe detalii, cum ar fi: „Bravo pentru aplicarea deschiderii de șah pe care tocmai ai învățat-o!”

Subliniați strategia

Ajutați copiii să înțeleagă legătura dintre acțiune și realizare. Dacă copilul vostru face o treabă bună scriind un eseu și a făcut o schiță, de exemplu, puteți spune: „Am observat că ai făcut o schiță. Cred că acesta este unul dintre motivele pentru care te-ai descurcat atât de bine.”

Alternativ, ar putea fi necesar să spuneți: „Am observat că nu ai făcut o schiță. Poate fi foarte greu să scrii un eseu fără o schiță. Hai să încercăm să scriem una împreună.”

Când copiii înțeleg că eșecurile lor nu se datorează unor limitări permanente, se deschide calea pentru realizări viitoare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.