Vezi versiune Desktop
De la clasa a II-a la a III-a: e adevărat că e momentul în care școala devine „serioasă”? Prof. Claudia Chiru explică ce trebuie să știe orice părinte despre această etapă
Deși nu există „întrebări proaste”, unele dintre ele, chiar dacă sunt bine intenționate, pot provoca efecte nedorite: confuzie, anxietate sau o imagine de sine negativă.
„Chiar dacă intenția din spatele întrebărilor este una bună, uneori ele pot duce la apariția unor percepții distorsionate despre sine și pot genera anxietate la copii”, explică dr. Joe Vaccaro, psiholog clinician și director executiv al Newport Healthcare, California de Sud, conform parade.com.
Potrivit acestuia, evitarea anumitor întrebări este importantă pentru a-i face pe copii să se simtă înțeleși, acceptați și apreciați, fără a-i împinge într-o cultură a comparațiilor, a presiunii sau a criticii.
Dacă unele dintre întrebările de mai jos vă sunt familiare, nu înseamnă că ați greșit ca părinte sau bunic. Este important de știut că niciodată nu e prea târziu să schimbăm ceva.
Dr. Vaccaro, alături de un alt psiholog, a realizat o listă cu 10 întrebări pe care ar fi bine să nu le mai adresăm copiilor și explică și de ce.
Aceasta este o întrebare frecventă, mai ales în cazul copiilor care au nevoie de mai mult timp pentru a se simți confortabil în preajma altora. Cu toate acestea, ea poate planta semințele nesiguranței.
„Întrebarea îl poate face pe copil să creadă că este ceva în neregulă cu el, cu personalitatea sau abilitățile lui sociale”, explică dr. Joe Vaccaro. „Dacă nu s-a gândit anterior că este timid, s-ar putea să înceapă să se simtă mai puțin încrezător și anxios în relațiile sociale.”
Copiii învață în această etapă să-și recunoască și gestioneze emoțiile. Însă etichetarea unui copil ca fiind „prea sensibil” poate avea efectul opus.
„Această întrebare îi poate invalida trăirile emoționale”, spune Dr. Vaccaro. „În timp, copilul poate învăța să-și reprime sentimentele în loc să le exprime deschis într-un mod sănătos, în relație cu părinții.”
SURSA FOTO: freepik.com @namii9
Scurtă și dură, această întrebare poate răni profund.
„Este greu de crezut că cineva, copil sau adult, poate primi această întrebare fără a se simți atacat”, spune Dr. Maddy Brener, psiholog la Thriveworks, San Diego. „Când un copil face o greșeală, are nevoie de o corecție clară și specifică, nu de sugestia că el, ca persoană, este «defect».”
Această întrebare induce rușine și transmite ideea că un copil ar trebui să se maturizeze mai repede decât este pregătit.
„Îl poate face pe copil să simtă că e greșit să se bucure de lucruri care îi aduc confort sau plăcere, cum ar fi anumite jucării sau nevoia de îmbrățișări”, explică Dr. Vaccaro.
Aceasta și variantele similare, precum „De ce faci/spui asta?”, pot părea utile, dar sunt de fapt prea generale și greu de interpretat pentru un copil.
„Astfel de întrebări presupun un nivel de înțelegere și autoreglare emoțională care nu e întotdeauna realist pentru vârsta copilului”, spune dr. Brener.
În loc să pui o întrebare vagă, încearcă o formulare clară și directivă: „În bibliotecă trebuie să păstrăm liniștea.”
„Mesajele clare îi ajută pe copii să înțeleagă exact care comportament trebuie corectat și ce se așteaptă de la ei”, adaugă ea.
Această întrebare aparent inocentă poate semăna îndoieli de sine care persistă în timp.
„Îi poate transmite copilului ideea că deciziile lui nu sunt de încredere și că ar putea face ceva greșit, ceea ce afectează încrederea în propriile alegeri”, explică dr. Brener.
SURSA FOTO: freepik.com @The Yuri Arcurs Collection
Compararea copiilor este una dintre cele mai dăunătoare practici, chiar dacă mulți părinți o fac fără intenții negative.
„Comparațiile pot dăuna profund stimei de sine și pot crea rivalitate sau resentimente față de frați”, avertizează dr. Vaccaro. „Fiecare copil are ritmul și abilitățile sale, iar aceste diferențe ar trebui încurajate, nu judecate.”
Chiar dacă este o întrebare frecventă în rândul părinților, mai ales atunci când copilul întâmpină dificultăți, specialiștii recomandă prudență.
„Această întrebare poate pune o presiune uriașă asupra copilului și poate transmite mesajul că valoarea lui este legată de performanța academică”, explică Dr. Vaccaro.
În loc să punem întrebări critice, el sugerează o abordare empatică și constructivă: „Am observat că nota ta la matematică a scăzut. Vrei să vorbim despre asta? Poate găsim împreună o soluție.”
E o întrebare clasică, dar poate transmite un mesaj greșit.
„Când punem accentul doar pe viitorul copilului, el poate simți că prezentul său nu contează”, explică Dr. Brener.
E mai valoros să ne arătăm interesați de cine este copilul acum: ce îi place, ce îl pasionează, cum își petrece timpul.
Această întrebare, aparent amuzantă sau „inocentă”, poate crea confuzie și disconfort, mai ales la vârste fragede.
„Întrebările de tip heteronormativ pot transmite ideea că doar anumite tipuri de relații sunt acceptabile și pot induce rușine în copiii care își descoperă identitatea sau care nu sunt interesați de relații romantice”, subliniază Dr. Brener.
În loc să grăbim etapele dezvoltării, e important să respectăm ritmul copilului și să-i oferim un spațiu sigur, lipsit de presiuni.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
