Fotografie de la QVEVRI TBILISI/ Pexels

De foarte multe ori suntem incapabili să ne comportăm față de copiii noștri așa cum ne-am dori pentru că ne identificăm cu ei, retrăind durerea lor și suferind pe a noastră când eram mici: plânsul lor pe care nu-l putem suporta sau mânia lor pe care nu o putem suporta este de fapt a noastră. Prin urmare, reacționăm comportându-ne așa cum s-au comportat părinții noștri cu noi (pentru că este ceea ce am absorbit și învățat inconștient) sau făcând exact invers, cu riscul de a cădea în exagerarea opusă.

Când copilul nu se simte capabil

Din păcate, de multe ori asistăm la scene de dispreț din partea adultului față de copil. Chiar și la supermarket se întâmplă să dau peste mame sau tați care îi spun copilului de 1 an și jumătate: „E posibil să nu poți sta locului? Nu atinge toate lucrurile, le vei face să cadă. Nu înțelegi că nu poți atinge totul? Ai grijă să nu spargi ceva.”

Aceste cuvinte îl fac pe copil să creadă că este incapabil, o ființă inferioară, nedemn de încredere. Dacă un copil nu se simte apreciat, ascultat, dacă este continuu criticat și certat, atunci când va crește el poate lua alte căi: fie devine descurajat și întrerupe dialogul (Deci nimeni nu mă crede, nimeni nu mă înțelege) și se refugiază în imaginație sau și mai rău ajunge în lumea dependențelor (alcool, droguri etc.); sau se răzvrătește și pleacă de acasă sau, dimpotrivă, devine muncitor să-și demonstreze șieși și altora că este demn de stimă, că are dreptul de a exista. În orice caz, va purta cu sine bagaje de care va fi greu să scape: îndoiala cu privire la propriile abilități (Voi putea să o fac singur?) care paralizează acțiunea.

Sursa foto: Pexels/ Cottombro

Insulta

A insulta un copil este cel mai greșit lucru pe care îl puteți face, deoarece el nu se va concentra pe „învățarea” pe care doriți să o împărtășiți, ci doar asupra cuvintelor folosite pentru a-l defini și aceasta va avea două efecte:

- stima de sine și încrederea lui vor fi lovite și distruse.

- tu nu-ți vei atinge niciodată scopul de a opri un comportament greșit.

Prin urmare, acest lucru ar trebui să ne facă să reflectăm asupra faptului că, pe lângă faptul că insulta este dăunătoare, este și inutilă.

Respectul, încrederea, libertatea și dragostea: acestea sunt bazele unui cămin sigur, al unei cămin confortabil din care poți porni să te aventurezi în lume.

A submina stima de sine a unui copil înseamnă a crește un copil nefericit și apoi a avea un adult cu adevărat incapabil, nesigur, dependent.

Sursa foto: Pexels/ Kindel Media

Amenințarea cu abandonarea

Un alt comportament toxic din partea părinților este amenințarea cu abandonarea. Deși părinții o spun mai mult în glumă doar pentru a opri un comportament considerat de ei inadecvat, acest lucru  provoacă o fractură în inima, mintea, inconștientul și ego-ul copilului care va fi greu de reparat.

Copilul chiar crede ceea ce îi spune adultul. El crede că poate fi abandonat și, mai mult, înlocuit de un copil considerat mai bun decât el. Trăiește cu teamă constantă că această amenințare ar putea fi implementată și încrederea lui în adulți și în dragostea care ar trebui să fie piatra de temelie a existenței sale se va slăbi pe zi ce trece.

În acel moment, el poate reacționa în două moduri: fie se va transforma în copilul ornamental, fie va provoca iadul pentru a-l testa pe adult și pentru a vedea  dacă își va îndeplini amenințările.

Niciodată, dar absolut niciodată, nu putem lăsa copilul să creadă că vrem să-l abandonăm. Ar fi o rană care i-ar afecta viața într-un mod greu și de neșters.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.