Vezi versiune Desktop
Ceva din parentingul trecut funcționa! Regulile pe care părinții de altădată le foloseau și care au crescut copii mai rezilienți: „Nu tot ce e vechi e greșit!”
A vorbi pentru prima dată nu este doar un proces de învățare cognitivă, ci și o realizare motorie.
Potrivit oamenilor de știință, bebelușii trebuie să coordoneze mai mulți mușchi pentru a produce sunete recunoscute. Această coordonare este strâns legată de fluctuațiile ritmului cardiac, o observație care a condus la un studiu revoluționar privind legătura dintre ritmul cardiac și producerea vocalizărilor.
Studiul a arătat că bebelușii vocalizează mai mult atunci când ritmul lor cardiac crește sau scade. Pentru aceste cercetări, specialiștii au monitorizat 34 de copii cu vârste cuprinse între 18 și 27 de luni. Au fost învregistrate 2.708 vocalizări – de la râsete și gălăgie până la primele cuvinte – în timpul unor sesiuni de joacă alături de un adult.
Simultan, au fost măsurate variațiile ritmului cardiac asociate acestor sunete.
La această vârstă, când cuvintele complete sunt încă rare, doar 10,3% dintre vocalizări au fost identificate drept cuvinte de către ascultători.
Descoperirile, publicate în jurnalul „Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS)”, au evidențiat o tendință semnificativă: bebelușii vocalizează mai mult atunci când ritmul cardiac atinge un vârf sau scade. Sunetele produse la vârf erau, în general, mai lungi, în timp ce cele emise imediat înainte de o scădere a ritmului cardiac aveau mai multe șanse să fie recunoscute ca fiind cuvinte.
Potrivit lui Jeremy I. Borjon, autorul principal al studiului, fiecare sunet emis de un bebeluș contribuie la învățarea coordonării dintre creier și corp. El explică faptul că, în primii ani de viață, dezvoltarea sistemului nervos autonom – responsabil de funcții precum respirația și ritmul cardiac – joacă un rol esențial în achiziția limbajului.
Cercetătorii subliniază că această corelație dintre decelerația ritmului cardiac și vocalizările recunoscute ar putea indica faptul că dezvoltarea cu succes a limbajului depinde de perioade previzibile de activitate autonomă la sugari. Aceste descoperiri ar putea avea implicații importante nu doar pentru întelegerea dezvoltării normale a limbajului, ci și pentru identificarea timpurie a posibilelor tulburări de vorbire și comunicare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
„Mama sau tata? De la cine moștenește copilul felul de...
