Vezi versiune Desktop
„Nici talentați, nici genii”: Doi psihologi specializați în abilități înalte demontează mitul
În jurul copilului nostru gravitează multe figuri, de la bunici, la unchi, la bone, până la profesori. Toată lumea joacă un rol fundamental în educația copilului, dar este optim ca ei să mențină o linie comună cu cea a noastră, a părinților.
Uneori această linie nu există și dialogul dintre adulți face loc conflictelor și furiei, pentru că fiecare dintre noi crede că facem cel mai bun lucru pentru creșterea copilului.
Cu toții visăm să ne pierdem în amintirile din copilărie, gândindu-ne amuzați la acea înghețată de după cină pe care bunicul nostru ne-a dat-o în secret, cu scuza unei plimbări împreună.
Foto: Cottombro Studio/ Pexels
Mătușa care ne-a lăsat să mâncăm floricele pe canapea. Dădaca care ne-a lăsat să alergăm desculți prin grădină. Mici vicii care păreau cuceriri enorme făcute sub nasul părinților noștri, care ne împiedicaseră mereu să facem asta.
Un joc de mici secrete care ne-a făcut să ne simțim mari și ne-a făcut să-i iubim și mai mult pe cei care ne-au permis să încălcăm regulile.
Bunicul, mătușa, bona, oricine are grijă de copil, poate chiar multe ore în timpul zilei, este o figură de sprijin importantă pentru noi, părinții. Nu numai atât, ci și pentru dezvoltarea și educația copilului: sunt situații în care micuțul petrece mai mult timp cu ei decât cu noi, părinții, în timpul săptămânii.
Când vorbesc despre educație, totuși, ei trebuie să încerce să fie în concordanță cu metodele educaționale ale părinților. De altfel, la baza unei relații sănătoase între toate aceste figuri care gravitează în jurul copilului, este necesar un dialog constant: obiectivul comun al figurilor care gravitează în jurul copilului trebuie să fie acela de a garanta copilului o stare stabilă și un mediu previzibil
Excepțiile de la reguli sunt una, micile vicii care se acordă ca un premiu și care trebuie explicate ca atare copilului, astfel încât să nu devină o normalitate sau o monedă de schimb pentru a le câștiga afecțiunea. Ciocolata în plus, jucăria pe care și-o dorește atât de mult, încă un pachet de autocolante, cu siguranță nu va fi această excepție de la regulă care va distruge proiectul educațional al părinților.
Foto: Mikhail Nilov/ Pexels
Copilul, însă, își dorește să obțină ceea ce își dorește și dacă concesia devine constantă copilul va avea tendința să se întoarcă mai mult spre cei care spun ”da” și acest lucru poate alimenta conflictul între adulți. Acesta este motivul pentru care trebuie să vorbim unii cu alții și să alegem să fim consecvenți în ceea ce privește ”da” și ”nu” .
Un mediu stabil este necesar pentru cel mic care învață regulile, limitele și interdicțiile. Dacă auzi uneori da, alteori nu, despre aceeași situație, fără nicio explicație, riști doar să fii într-o stare de mare confuzie.
Pentru a evita să creezi copilului o stare de confuzie apelează cu încredere la dialog. Dacă rudele, fie că ne referim la bunici sau mătuși, depășesc limitele noastre educaționale este bine să vorbim cu ei wi și să le explicăm situația.
Limitele depind întotdeauna de ceea ce s-a hotărât împreună , conflictele dintre adulții care gravitează în jurul copilului depind de lipsa dialogului sau de acele lucruri „nespuse” care creează așteptări care pot diverge.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Potrivit unui sondaj, unul din...
