Fenomenul de bruxism este mai frecvent în timpul somnului, când apare involuntar, și poate avea consecințe importante asupra sănătății și bunăstării. În acest articol vom înțelege mai bine cum se manifestă bruxismul la copii, care sunt cauzele sale și cum să tratăm această tulburare în copilărie.

Bruxismul la copii: ce este?

Bruxismul, mai ales noaptea, este o tulburare care afectează mulți copii. Primele episoade de bruxism la copii pot apărea odată cu erupția dinților de lapte, dar frecvența crește în jurul vârstei de 6 ani, afectând 30% dintre copii. 

Bruxismul, când este foarte frecvent și sever, constituie o adevărată disfuncție bucală cu consecințe potențial periculoase pentru sănătatea cavității bucale și, în general, a zonei capului și gâtului. 

Cauzele bruxismului la copii

Pentru a înțelege cauzele bruxismului la copii, trebuie mai întâi să distingem bruxismul de zi de bruxismul nocturn și bruxismul idiopatic (sau primar) de bruxismul secundar altor boli neurologice. 

Bruxismul în timpul zilei este un fenomen rar care poate fi observat în asociere cu tulburări de neurodezvoltare (de exemplu, Sindromul Rett). 

Cazurile de bruxism secundar, în schimb, pot fi asociate cu patologii neurologice sau psihiatrice sau cu efecte secundare ale unor medicamente specifice.

În acest articol vom explora cauzele, diagnosticul și terapiile legate de bruxismul nocturn idiopatic la copii, care este cea mai frecventă formă a acestei tulburări în copilărie.

Care sunt cauzele bruxismului la copii nu este încă clar și până în prezent nu se cunoaște încă originea apariției acestei tulburări. Cu siguranță sunt implicați mai mulți factori, printre care:

- factori psihologici, cum ar fi anxietatea și stresul;

- factori locali, legați de patologiile cavității orofaringiene;

- factori genetici.

În ceea ce privește factorii psihologici, numeroase evenimente, inclusiv cele fiziologice, pot provoca copilului stres sever și deci declanșează bruxismul. Mulți părinți ai copiilor cu bruxism au observat că debutul tulburării a coincis cu un eveniment care a dus la o schimbare majoră în viața copilului, cum ar fi nașterea unei surori sau a unui frate sau începerea școlii.

La copiii cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție, stresul poate duce mai frecvent la bruxism. Prin urmare, orice stres emoțional sau psihologic poate acționa ca un declanșator al apariției acestei probleme. Mai mult, o prevalență mai mare a bruxismului a fost descrisă la copiii care suferă de parasomnii sau alte tulburări de somn (enurezis, somnambulism, vorbire în somn).

Bruxismul este, de asemenea, mai frecvent la copiii alergici, deoarece aceștia adesea gâfâie în timpul somnului, ceea ce duce la uscăciunea gurii și nevoia frecventă de a înghiți.

Factorii genetici au fos , de asemenea, implicați pentru a explica acest fenomen. De fapt, s-a demonstrat că aproximativ jumătate dintre pacienții cu bruxism au cel puțin un membru apropiat al familiei afectat de această tulburare, deși până în prezent nu există factori de risc genetic specifici identificați clar. 

Cum să înțelegeți dacă copilul este afectat de bruxism?

Diagnosticul de bruxism la copii este adesea dificil din cauza absenței unor criterii specifice de diagnostic sau a unor teste care să-l confirme. Pediatrul trebuie deci să se bazeze pe istoricul cules prin intermediul părinților și pe o examinare fizică amănunțită a cavității bucale. Dacă copilul doarme cu părinții, de fapt, aceștia din urmă aud adesea zgomotul scrâșnirii dinților în mod repetat și frecvent. 

Cel mai indicativ semn clinic al bruxismului la copii este uzura dentară care afectează în principal incisivii și caninii și care poate fi, de asemenea, foarte severă, provocând hipersensibilitate la căldură sau frig. Cu toate acestea, eroziunile nu sunt un semn neechivoc de bruxism deoarece pot fi prezente și în cazuri de reflux gastroesofagian sau patologii cu salivație redusă. 

Un alt semn indicativ care îi poate ajuta pe părinți să înțeleagă dacă copilul este afectat de bruxism este durerea sau senzația de enervare pe care copilul o experimentează la nivelul maxilarului, mai ales dimineața. Durerea de cap și blocarea articulației maxilarului la trezire pot fi, de asemenea, semne ale bruxismului nocturn la copil. În cazuri mai rare, se poate observa hipertrofia mușchilor masticatori. 

În cazul în care în timpul somnului apar și alte tipuri de mișcări oro-bucale, este important să se efectueze o polisomnografie pentru a exclude alte tipuri de patologii, precum cele neurologice. 

Cum tratezi bruxismul la copii? 

După cum am văzut, bruxismul la copii este un fenomen comun și nu toate tipurile de bruxism sunt patologice și necesită tratament medical. Copilul care strânge ocazional dinții noaptea fără consecințe asupra stării de sănătate buco-bucale și în absența altor simptome, nu are nevoie de terapie, ci doar de monitorizare de către părinți. 

Bruxismul ocazional la copii pare a fi „fiziologic”, deoarece constituie o formă comună de răspuns la stres și, de asemenea, pare să joace un rol în dezvoltarea aparatului masticator. În aceste cazuri bruxismul devine din ce în ce mai rar până când dispare complet odată cu creșterea. 

În cazurile de bruxism „patologic”, cauzele fenomenului trebuie în schimb identificate și tratate corespunzător. 

Tratamentul pentru bruxism la copii este de obicei implementat dacă: 

- episoadele sunt constante și persistă perioade lungi de timp;

- există eroziune dentară;

- există probleme de ventilație (dificultăți de respirație în timpul somnului);

- există dificultăți de deschidere a gurii din cauza tensiunii musculare.

În cazul în care o sursă recentă de stres este clar identificată, copilul trebuie să întreprindă un proces psihologic pentru a ameliora anxietatea sau stresul care este cauza bruxismului.

Oricare ar fi cauza declanșătoare a bruxismului la copil, dacă aceasta duce la eroziunea dentară, se pot folosi dispozitive pentru a proteja dinții de frecarea continuă, adică tăvițele dentare. Acestea din urmă, deși nu sunt un remediu pentru bruxismul la copii și nu rezolvă cauzele bruxismului, sunt capabile să reducă efectele asupra eroziunii dentare. 

În aceste cazuri este indicat ca un stomatolog pediatru să viziteze copilul pentru a-i prescrie cel mai potrivit suport și pentru a programa controale. Cele mai frecvente contraindicații la utilizarea mușcăturilor sunt apneea obstructivă în somn și epilepsia. În astfel de cazuri, de fapt, mușcătura poate constitui o obstrucție mecanică suplimentară a trecerii aerului sau poate obstrucționa căile respiratorii în timpul unei crize epileptice. 

După cum am văzut, tratamentul bruxismului la copii necesită o abordare multidisciplinară în care să poată fi implicați pediatrii, stomatologii și psihologii.

Din fericire, în majoritatea cazurilor această problemă se rezolvă de la sine fără intervenții terapeutice, dar informarea corectă a părinților este esențială pentru a identifica copilul cu bruxism patologic și a urmări cauzele declanșante pentru a le putea trata cu succes. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.