Semnele care arată că ești „părintele” în relația ta, potrivit unui psiholog
Data publicării:
Ce s-ar întâmpla dacă ai fi părintele partenerului tău într-o relație? Iată trei semne care ar putea să arate asta, conform unui psiholog.

„Relațiile înfloresc atunci când ambii parteneri se simt apreciați și respectați ca egali. Totuși, linia dintre a fi susținător și a acționa ca îngrijitor poate deveni uneori neclară, ceea ce duce la o schimbare subtilă, dar puternică a dinamicii relației”, explică psihologul Mark Travers, conform parents.fr.

Uneori, unul dintre parteneri ajunge să investească atât de mult în viața celuilalt încât îl îndrumă ca pe un copil. De multe ori, acest rol poate fi subtil sugerat chiar de persoana în cauză, care invită tacit partenerul să-l asume.

„Acest dezechilibru poate duce la tensiune, poate reduce intimitatea și poate face ca una dintre părți să se simtă mult prea responsabilă, în timp ce cealaltă devine din ce în ce mai dependentă.

Deși este normal și uneori necesar să ai grijă de soțul tău sau de soția ta, a acționa constant ca îngrijitor poate crea o dinamică dezechilibrată, care îi poate lăsa pe amândoi nesatisfăcuți”, adaugă Travers.

 

Trei semne că ești părintele soțului tău sau soției tale

 

Acest dezechilibru poate afecta atât partenerii, cât și relația pe care o au. Fiecare trebuie să își regăsească locul în individualitatea sa și să împărtășească momente ca adulți.

Dacă un partener are în mod constant nevoie de îngrijire asemănătoare copilului sau celălalt partener se simte obligat să îi spună ce să facă în fiecare zi, acest lucru poate crea tensiuni.

Iată trei semne care pot indica acest fenomen.

 

Ești întotdeauna în modul de „reparare”

Un semn clar de dezechilibru într-o relație este atunci când te găsești mereu în postura de a rezolva problemele. Poți observa modele precum întreruperea partenerului pentru a oferi soluții, sentimentul nevoii de a-i gestiona deciziile sau frustrarea atunci când nu urmează sfaturile tale.

„Acest comportament devine problematic atunci când încetează să mai fie despre sprijin reciproc și se transformă într-un efort unilateral de a ghida partenerul spre o soluție”, observă Travers.

Un studiu din 2019, publicat în Personality and Social Psychology Review, a subliniat importanța ca partenerii să nu rezolve problemele celuilalt, ci să-l încurajeze să își asume responsabilitatea.

 

Partenerul se simte infantilizat sau respins

Un alt semn de parentalizare într-o relație romantică apare atunci când partenerul tău simte că nu este egalul tău, ci mai degrabă cineva de care trebuie să ai grijă, asemenea unui copil.

Această dinamică apare adesea atunci când un partener îl infantilizează neintenționat pe celălalt, prin acțiuni precum luarea deciziilor în locul lui, punerea sub semnul întrebării a abilităților sale sau adoptarea unui ton condescendent în timpul discuțiilor.

„Când un partener se simte infantilizat, poate începe să evite luarea deciziilor sau discuțiile dificile, lăsându-te pe tine să preiei conducerea”, spune Travers.

Un studiu din 2024, publicat în Social Psychological and Personality Science, a constatat că autonomia și capacitatea de a lua decizii pentru sine sunt esențiale pentru fericirea într-o relație.

 

Tu faci toată munca emoțională

Munca emoțională într-o relație presupune un echilibru delicat între gestionarea propriilor emoții și susținerea nevoilor emoționale ale partenerului, pentru a menține armonia și conexiunea.

Totuși, dacă te trezești în mod constant gestionând sentimentele partenerului tău, menținând sănătatea emoțională a relației și liniștindu-l constant, este posibil ca dinamica să se fi schimbat de la sprijin reciproc la îngrijire unilaterală.

„Acest dezechilibru îl face adesea pe un partener să se simtă supraîncărcat, în timp ce celălalt devine mai pasiv sau detașat de greutatea emoțională a relației”, explică Mark Travers.

Un studiu din 2018, publicat în Journal of Social and Personal Relationships, evidențiază că munca emoțională pe care fiecare partener o face asupra sa este crucială pentru satisfacția în cuplu.



Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.



Autorul articolului: Loredana Iriciuc
Categorie: Recomandari si sfaturi

Articole similare


Cele mai noi articole

Top citite
„Elevii cu cele mai mari note nu sunt neapărat cei mai inteligenți, ci cei care stăpânesc această abilitate”, susține un nou studiu. Cercetătorii au analizat peste 42.000 de copii / FOTO: freepik.com @kuzmichstudio

„Elevii cu cele mai mari note nu sunt neapărat cei mai inteligenți, ci cei care stăpânesc această abilitate”, susține un nou studiu. Cercetătorii au analizat peste 42.000 de copii

Oana Moraru, despre copilul care amână temele: „Aplic o strategie pe care generațiile de părinți de azi ar numi-o «dură», dar care pe vremuri era sănătoasă” / FOTO: freepik.com @maximkostenko

Oana Moraru, despre copilul care amână temele: „Aplic o strategie pe care generațiile de părinți de azi ar numi-o «dură», dar care pe vremuri era sănătoasă”

Efectul Matei din școlile românești. Prof. Constantin Lomaca: „E măsurat și la matematică și la română!” Generații întregi se pierd pe drum / FOTO: freepik.com @zurijeta

Efectul Matei din școlile românești. Prof. Constantin Lomaca: „E măsurat și la matematică și la română!” Generații întregi se pierd pe drum

„De ce ne chinuim atât acasă cu lecțiile?” Oana Moraru, o analiză a problemelor din sistemul educațional românesc: „Cu cât îi forțăm mai de mici, cu atât mai mulți copii pierduți pe drum avem!” / FOTO: freepik.com @prostock-studio

„De ce ne chinuim atât acasă cu lecțiile?” Oana Moraru, o analiză a problemelor din sistemul educațional românesc: „Cu cât îi forțăm mai de mici, cu atât mai mulți copii pierduți pe drum avem!”

pixel