Vezi versiune Desktop
Copiii crescuți de părinți stricți au rezultate mai bune la școală, conform unui studiu britanic de amploare. Parentingul blând, tot mai promovat, pus la îndoială de cercetători
Dacă observi că micuțul tău pune mereu nevoile altora înaintea propriilor dorințe, evită cu orice preț certurile sau se teme excesiv să nu-i dezamăgească pe ceilalți, e posibil ca el să facă mai mult decât „să fie drăguț”, e posibil să învețe, încet și tăcut, să-și anuleze propriile nevoi pentru a fi plăcut.
Parents.com a stat de vorbă cu doi psihologi specializați în lucrul cu copiii, pentru a identifica semnele subtile ale acestui comportament, de ce apare el și ce pot face părinții pentru a-și ajuta copilul să stabilească limite sănătoase, fără să-și piardă empatia naturală.
SURSA FOTO: freepik.com @asmedvednikov
Atunci când un copil își ignoră constant propriile emoții pentru a le satisface pe ale altora, ajunge să piardă contactul cu sine: cu ce simte, ce își dorește sau ce are nevoie cu adevărat.
În timp, copilul poate ajunge să creadă că valoarea sa depinde de cât de mult îi ajută pe ceilalți sau de cât de fericiți îi face.
„Acest lucru le poate afecta serios încrederea în sine”, explică Nina Westbrook, terapeut de familie autorizat. „Le devine mai greu să spună «nu» sau să-și susțină punctul de vedere, mai ales pe măsură ce cresc. Dacă acest tipar persistă, poate duce la anxietate, epuizare sau dificultăți în relațiile de mai târziu”.
Potrivit Ninei Westbrook, acești copii sunt mai vulnerabili la manipulare, pentru că s-au obișnuit să spună „da” ca să mulțumească pe toată lumea, în loc să învețe să își exprime clar nevoile, să ia decizii bazate pe propriile convingeri și să se apere.
Politețea și bunătatea sunt calități pe care toți părinții vor să le cultive în copiii lor. Însă dorința excesivă de a le face pe plac celorlalți, cunoscută și ca „people-pleasing”, poate deveni, în timp, o problemă serioasă pentru dezvoltarea emoțională a copilului.
Așadar, cum se manifestă această tendință la cei mici?
Comportamentul de tip „people-pleaser” pornește adesea din nesiguranță și din nevoia copilului de a primi validare din surse externe, explică Dr. Laino.
„Copiii pot simți nevoia să-i mulțumească pe ceilalți pentru a-și confirma valoarea personală. De aceea, caută în mod constant aprobare sau reasigurare și pun întrebări precum: «Fac bine?», «Este în regulă?» sau «Ești supărat pe mine?»”, spune specialistul.
Acești copii au dificultăți în a spune „nu” și în a-și stabili limite, chiar dacă ajung să accepte lucruri pe care nu și le doresc. Își sacrifică propriile nevoi de teamă să nu-i dezamăgească pe ceilalți, în special pe cei de care depind emoțional.
În plus, își cer scuze frecvent, chiar și atunci când nu au greșit cu nimic. Le este greu să se apere, să se afirme și, în interacțiunile de grup, adoptă adesea rolul de „urmăritor”, adaugă dr. Laino.
SURSA FOTO: freepik.com @galitskaya
Își cere scuze frecvent, inclusiv în situații în care nu este necesar.
Caută constant reasigurare: „E în regulă?”, „Am făcut bine?”, „Ești supărat pe mine?”
Rareori spune „nu”, chiar și când e clar că nu își dorește să facă acel lucru.
Face lucruri doar pentru a fi acceptat de ceilalți, de exemplu, pretinde că îi place ceva doar pentru a nu ieși din tipar.
Evită conflictele cu orice preț.
Îi este greu să stabilească limite, iar acest lucru îl face să accepte mai mult decât poate gestiona, de teamă să nu dezamăgească.
Diferența importantă este că acești copii nu sunt doar politicoși sau amabili, ei își anulează propriile dorințe și nevoi pentru a menține relații „pașnice” sau pentru a obține aprobarea celor din jur: colegi, profesori sau părinți.
Nu există o singură cauză pentru acest tip de comportament, dar specialiștii spun că mediul în care copilul crește are un rol major.
Copiii care trăiesc în medii cu așteptări ridicate, cum ar fi școli de elită, echipe competitive sau familii perfecționiste, pot dezvolta tendința de a-și suprima nevoile personale pentru a atinge standardele impuse și a fi pe placul celor din jur.
În alte cazuri, copiii care cresc într-un mediu instabil, imprevizibil sau tensionat pot învăța că dezacordul înseamnă pericol. Astfel, aleg să-și îngroape emoțiile pentru a evita conflictele și pentru a păstra „liniștea”.
Acest lucru este și mai evident în familiile în care copilului i se cere, implicit sau explicit, să îngrijească emoțional adulții. În astfel de cazuri, copilul învață să pună mereu nevoile altora înaintea propriilor trăiri.
„Tendința de a le face pe plac altora poate apărea atunci când copilul simte că trebuie să fie «bun» pentru a merita iubire”, explică psihoterapeuta Nina Westbrook. „Un copil poate ajunge să creadă că, dacă e liniștit și mereu de ajutor, toți vor fi fericiți, iar asta îl va face demn de afecțiune”.
Copiii cu încredere în sine scăzută sunt mai predispuși să caute confirmare constantă din exterior. Se tem de respingere și ajung să creadă că singura cale de a fi acceptați este să îi facă fericiți pe ceilalți.
La copiii sensibili, amabilitatea poate deveni o strategie de supraviețuire emoțională. Iar dacă aceste comportamente nu sunt înțelese și gestionate în copilărie, ele pot persista până la vârsta adultă, influențând relațiile personale și profesionale.
Nu există o „genă a oamenilor drăguți”, dar cercetările sugerează că agreabilitatea este influențată parțial genetic. În plus, traumele din copilărie pot provoca modificări epigenetice, influențând felul în care copiii răspund la mediul lor.
Unii copii sunt pur și simplu mai sensibili din punct de vedere emoțional, o trăsătură temperamentală reală, și, ca urmare, sunt mai predispuși să acorde atenție excesivă sentimentelor celorlalți.
Această sensibilitate, combinată cu așteptările mediului, poate duce la comportamente de tip „people-pleasing”.
SURSA FOTO: freepik.com @dotshock
Pentru copiii care au tendința de a le face mereu pe plac celorlalți, învățarea modului de a stabili limite este esențială. Deși poate fi dificil la început, acest proces poate avea un impact profund și pozitiv asupra încrederii în sine și a relațiilor lor viitoare.
Strategii recomandate de Dr. Laino:
Dă-i exemple practice și încurajează-l să exerseze. De pildă, dacă cineva îi cere ceva ce își dorește și el, spune-i că este în regulă să răspundă:
„Nu, nu pot să-ți dau acum, chiar așteptam cu nerăbdare să mă bucur și eu de asta”.
Rolurile jucate (jocuri de scenă) pot fi o metodă eficientă pentru a exersa aceste răspunsuri.
În loc să-l lauzi doar pentru faptul că este de ajutor sau „cuminte”, oferă-i recunoaștere și când își exprimă punctul de vedere, își apără drepturile sau spune „nu” într-un mod adecvat.
Ajută-l să înțeleagă că este firesc să simtă furie, frustrare sau tristețe. Spune-i că are un spațiu sigur în care își poate exprima sentimentele, fără teamă de judecată.
Dacă îl auzi spunând frecvent „Îmi pare rău” fără un motiv clar, răspunde-i cu blândețe:
„E în regulă să simți ceea ce simți. Nu trebuie să-ți ceri scuze pentru asta”.
Reamintește-i că dragostea ta nu depinde de cât de „bun” este sau de cât de mult îi mulțumește pe ceilalți. Ajută-l să înțeleagă că nu trebuie să fie perfect pentru a fi iubit.
Spune-i clar:
„Toți greșim. E parte din a fi om. Și chiar și atunci când greșești, eu sunt aici și te iubesc”.
Este o alegere înțeleaptă să ceri sprijinul unui specialist dacă observi că tendința copilului de a-i mulțumi pe ceilalți îi afectează stima de sine sau amplifică anxietatea.
„Un terapeut bun îl poate ajuta să-și dezvolte încrederea în sine, să învețe să stabilească limite și să înțeleagă că nu trebuie să spună mereu «da» pentru a primi iubire”, explică Nina Westbrook.
Copilul permite altora să-l comande sau să-l agreseze.
Își reprimă constant emoțiile, deși ar avea nevoie să le exprime.
Își cere scuze în mod excesiv, chiar și fără motiv.
Trăiește cu o frică constantă de a greși.
Își asumă vina pentru greșeli pe care nu le-a făcut.
„Nu este niciodată o greșeală să cauți ajutor profesionist”, adaugă dr. Laino. „Prea des ne temem că exagerăm dacă cerem sprijin, dar, de fapt, facem un pas proactiv important pentru a le oferi copiilor noștri și nouă instrumentele necesare pentru a trăi o viață echilibrată și împlinită”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
