Cum sunt crescuți copiii români? Psiholog Yolanda Crețescu: Verbele iubirii sunt patru, noi îi creștem doar cu două: a avea și a putea
Acest sindrom este un fenomen relativ nou, cunoscut și sub numele de tulburare de opoziție sfidătoare (ODD). Copiii care manifestă acest lucru doresc să preia controlul și să-și impună voința tuturor oamenilor din jurul lor în viața lor de zi cu zi.
Părinții acestor copii au probleme în luarea deciziilor care vin împotriva dorințelor copilului. Inclusiv cele care privesc chestiuni banale, cum ar fi alegerea canalului TV pe care să îl vizionați sau ce să pregătiți pentru cină.
Desigur, problema se extinde la chestiuni de mai mare importanță, precum destinația de vacanță, achiziționarea de jucării noi sau chiar decizia de a avea sau nu un nou frate.
Așa cum indică și numele, acest sindrom se caracterizează prin refuzul copilului de a lăsa pe altcineva să ia decizii pentru el. Vrea să se simtă constant în controlul puterii în spațiul în care se află. Dacă nu simte această senzație, poate exprima această respingere într-un mod decisiv și chiar agresiv. Acestea sunt câteva dintre comportamentele care apar în aceste situații:
- Scene de furie.
- Agresiune verbală și fizică față de părinți.
- Încercări de a-și manipula psihologic părinții.
- Comportamente egocentrice foarte frecvente.
- Aproape zero toleranță la frustrare.
- Pretenții excesive și nefondate.
- Asumarea rolului de victimă în încercarea de a convinge părinții.
Foto: Freepik
În principal, cercetătorii sugerează teoria că această problemă este cauzată de puținul timp pe care copiii îl petrec cu părinții lor. Cu alte cuvinte, cauzele stau mult mai mult în factori sociali decât biologici.
Există un fapt de netăgăduit care tinde să confirme această idee: copiii nu se nasc „tirani”, ci învață să devină de-a lungul anilor. În plus, conform experților, această circumstanță apare la o vârstă din ce în ce mai fragedă.
În plus, există un sentiment de vinovăție care îi face pe părinți mai conformi decât este necesar. Apoi, copiii înțeleg că au capacitatea de a-i manipula.
Foto: Freepik
Aceasta nici măcar nu este o problemă care apare în cazul copiilor numai. De fapt, sunt mulți copii fără frați care au primit o educație adecvată și nu suferă deloc de această patologie psihologică. La fel, sunt și micuți cu frați care pretind că preiau comanda pentru a se impune lor și părinților.
Prima problemă la care trebuie găsită o soluție este cea a violenței, indiferent dacă este îndreptată către părinți, frați, profesori. În acest scop, exemplul bun și munca asiduă a părinților sunt fundamentale. Trebuie să transmitem importanța dialogului, a respectului și a toleranței.
Pe de altă parte, va fi necesar să se lucreze mult la empatia copiilor. Ceea ce înseamnă că trebuie să fie învățați să înțeleagă ce simt ceilalți despre fiecare situație și cum să reacționeze pozitiv.
În plus, poate cea mai importantă problemă este marcarea limitelor de la început. În orice moment, copilul trebuie să înțeleagă că există reguli de comportament, atât acasă, cât și în alte instituții, la care trebuie să adere și care îi vor ordona viața.
Chiar și în cazurile în care lucrurile merg bine, totuși, este important să folosiți o întărire pozitivă. Recunoașterea și recompensele potrivite acordate pentru respectarea regulilor îl vor face pe copil să le asimileze mai ușor și mai pozitiv.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Cunoașterea personalității...
Gândirea distorsionată este o tendință comună a minții...
Toată lumea își dorește să fie percepută ca o persoană...