Sindromul lui Napoleon și agresivitatea copiilor: Cum să-l ajuți pe copil să „se simtă la egalitate”
Data publicării:
Copii scunzi și agresivi? Ar putea fi sindromul Napoleon. 

Numeroase dovezi științifice demonstrează modul în care înălțimea joacă un rol decisiv în relațiile sociale.

Un studiu american intitulat „Viața la vârf: beneficiile înălțimii” a arătat că oamenii mai înalți experimentează mai des sentimente pozitive decât oamenii mai scunzi.

Publicația a subliniat însă cum, dincolo de o anumită limită de centimetri, relația este inversată: cei care sunt „prea înalți” sunt considerați bizari și au probleme de sănătate.

Dorința de a fi mai înalt este un adevărat fenomen social care poartă numele de „highism”. Unii oameni au o adevărată obsesie pentru înălțime, atât de mult încât sunt ferm convinși că persoanele mai înalte sunt mai puterne, mai buni și mai apreciați, de parcă ar simboliza o corelație substanțială între statura înaltă și putere.

Numeroase studii efectuate în diverse țări au arătat că statura mică poate afecta echilibrul psihic al copiilor și adolescenților.

2. Fotografie... (pexels-monstera-production-5063325_12633700.jpg)

Foto: Monstera Production/ Pexels

Un alt studiu a analizat aspectele psihologice ale copiilor cu statură mică. Această caracteristică fizică pare să aibă repercusiuni asupra sferei emoționale, asupra dependenței de figurile parentale, de relații și de abilitățile neuropsihologice: conform rezultatelor cercetării, copiii mai mici ar avea o stimă de sine scăzută și trăsături mai marcate de anxietate și depresie în comparație cu copiii mai înalți.

Sindromul Napoleon, numit așa cu referire la celebrul Împărat francez, este un complex de inferioritate datorat staturii mici care le diminuează, la adulți, abilitățile reale.

Ea tinde să se manifeste la vârsta adultă, dar nu este greu de imaginat că condițiile pentru ca astfel de sentimente de inferioritate să se înrădăcineze găsesc teren fertil în copilărie și mai ales în adolescență.

Tocmai înălțimea este cea care declanșează furie la copiii - predominant bărbați - care sunt făcuți să se simtă inferiori, mai puțin masculini și mai puțin importanți decât alții.

De aici pot apărea atitudini agresive și violente care vizează afirmarea forței cuiva, în special față de cele considerate „inferioare” de către copil, precum colegii mai mici sau fetele din clasă.

3. Fotografie... (pexels-monstera-production-5063317_09735200.jpg)

Foto: Monstera Production/ Pexels

Aceste  aspecte psihologice sunt adesea întărite și de acțiunile inconștiente ale părinților. De altfel, de foarte multe ori părinții copilului care este mai scund decât norma se referă la el în termeni „negativi” cu expresii precum: „copilul crește mai greu”, „a întârziat puțin în creștere”, etc... 

În comparație cu colegii de clasă, el este adesea cel mai scund și, prin urmare, este considerat mai puțin precis pentru că este mai mic decât ei.

Sunt imagini foarte specifice pe care copilul le percepe ca fiind reale și care se integrează cu imaginea de sine pe care este intenționat să o construiască și, în consecință, îi afectează nivelul stimei de sine și îi pot pune în pericol sentimentul de bunăstare.

Acest sentiment de inadecvare și comportamente agresive ar putea duce la Sindromul Napoleon. Această condiție, dacă nu este evaluată și urmărită adecvat de către un specialist, ar putea duce la adulți nesiguri și violenți.

Prin urmare, este de o importanță fundamentală să-l ajutăm pe copil să „se simtă la egalitate”: imaginea corpului se poate schimba de-a lungul vieții și, prin urmare, este necesar să îi ajutăm pe părinți să înțeleagă că copilul trebuie tratat în funcție de vârsta sa și nu ca cineva care „crește cu greu”.

Se întâmplă adesea ca mulți părinți, obsedați de statura mică a copiilor lor, să devină ei înșiși cauza unui disconfort pe care poate copilul nu l-ar avea în sine.

Prin urmare, este necesar să-l ajutăm pe copil să depășească fragilitățile lucrând pentru a-și întări stima de sine, de asemenea, pornind un drum alături de specialiștii în copilărie și adolescență.



Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.



Autorul articolului: Elena Didila
Categorie: Comportamente si Emotii

Articole similare

Gândirea distorsionată: Cum să schimbi gândurile negative

Gândirea distorsionată este o tendință comună a minții...



Cele mai noi articole

Top citite
Lecțiile de maniere pe care părinții NU le mai predau copiilor. Cercetători: „Nu e vorba doar că devin nepoliticoși, dar vor avea de suferit social și profesional pe termen lung” / FOTO: freepik.com @EyeEm

Lecțiile de bune maniere pe care părinții NU le mai predau copiilor. Cercetători: „Nu e vorba doar că devin nepoliticoși, dar vor avea de suferit social și profesional pe termen lung”

Foto: Freepik@freepk

Aceasta este vârsta ideală pentru a-l învăța pe copil o limbă străină

De ce au nevoie cu adevărat copiii de la părinții lor? Descoperă cele 5 lucruri esențiale care fac diferența în bunăstarea lor! / FOTO: freepik.com @sheremetaphoto

De ce au nevoie cu adevărat copiii de la părinții lor? Descoperă cele 5 lucruri esențiale care fac diferența în bunăstarea lor!

Foto: Freepik@prostooleh

Semne că ai fost un părinte bun. Carl Rogers, psiholog: „Acesta este singurul lucru care contează cu adevărat”

pixel