Vezi versiune Desktop
„Iubește-ți copilul! Nu este nimic mai dăunător pentru el decât să simtă că nu-ți pasă”, avertizează experții în parenting: „Rămân cicatrici pe viața!”
Într-adevăr, „de ce ai făcut asta?!" este adesea prima noastră reacție, chiar dacă știm că răspunsul e greu de obținut. Dar această întrebare poate deveni o oportunitate de învățare pentru toți!
Poate că e important să ne amintim că micuții noștri încă învață și descoperă lumea din jurul lor. Cu toate acestea, este esențial să le explicăm consecințele acțiunilor lor și să găsim modalități constructive de a-i învăța ce este potrivit și ce nu. Deși poate părea descurajant, procesul de creștere și învățare este cu adevărat unul minunat. Așa că, în ciuda momentelor de panică, suntem acolo pentru a-i ghida pe cei mici pe calea cea bună.
În lumina cercetării privind comportamentul copiilor, întrebarea „de ce ai făcut asta?” poate fi o cale nesigură de a înțelege motivele lor. Când încerci să descoperi raționamentul din spatele acțiunilor lor, este posibil să te confrunți cu priviri goale sau răspunsuri ciudate. Dar există o explicație plauzibilă pentru acest comportament.
Conform expertului parental Shelly Lefkoe, copiii acționează dintr-o multitudine de motive. Ei explorează lumea, își testează limitele și încearcă să-și definească identitatea. Cu toate acestea, nu pot exprima în cuvinte aceste motive complexe, deoarece sunt încă în procesul de învățare și auto-descoperire. Acesta este motivul pentru care copiii pot părea confuzi sau pot răspunde cu „nu știu”.
Mai mult, uneori, copiii pot inventa explicații care par ilogice sau pot minți pur și simplu. Acest lucru se întâmplă pentru că au dificultăți în a articula motivele reale sau se tem de consecințe. Din acest motiv, întrebarea „de ce” poate deveni o capcană pentru ei.
Acesta este motivul principal pentru care este important să evităm întrebarea „de ce” atunci când copiii greșesc. Nu sunt neapărat capabili să ofere răspunsuri coerente. În plus, există și un alt motiv important pentru a aborda astfel de situații, care are consecințe semnificative pentru dezvoltarea lor pe termen lung.
SURSA FOTO: freepik.com @bilahata
Un cuvânt mic, dar cu o putere neașteptată - „de ce?” - poate lăsa o amprentă de rușine, nedemnitate și stima de sine scăzută atât la copii, cât și la adulți. Atunci când ne apropiem brusc de un copil sau îl certăm într-un ton înfuriat și îi întrebăm „de ce ai făcut asta?”, el poate fi luat prin surprindere, iar reacția lui nu este întotdeauna una care ne ajută să înțelegem motivele reale.
Copiii văd nu doar cuvintele, ci și limbajul nostru corporal încărcat de furie. În acel moment, ei pot resimți o presiune puternică și pot simți că ceva este în neregulă cu ei. În loc să reflecteze asupra acțiunilor lor și consecințelor acestora, pot resimți rușine. Acest sentiment de rușine poate duce la credința că nu sunt iubiți sau că nu sunt suficient de buni.
Ani mai târziu, în adolescență și în viața adultă, aceste convingeri negative pot persista. Oamenii pot începe să se teamă să încerce lucruri noi sau să se implice în proiecte importante din cauza fricii că nu sunt suficient de buni. Acest cuvânt aparent nevinovat, „de ce?”, poate avea un impact pe termen lung asupra stimei de sine și a abilității de a-și asuma riscuri.
Să adopți o abordare mai eficientă și mai constructivă în dialogul cu copilul tău poate face o mare diferență. În loc să pui întrebarea „de ce ai făcut asta?”, care poate duce la reacții negative, poți folosi o întrebare mult mai benefică.
Această întrebare este: „ce?”
Această întrebare simplă deschide uși către înțelegerea motivelor acțiunilor copilului tău și îl încurajează să gândească și să comunice mai eficient. Poți întreba, de exemplu, „la ce te gândeai?”, „ce putem face în privința asta?”, „ce vei face diferit data viitoare?”, „ce se poate întâmpla dacă faci asta din nou?” Această abordare funcționează chiar și cu cei mai mici copii.
Întrebarea „ce?” îi invită pe copii să gândească creativ, să găsească soluții și să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile lor. Ea îi motivează să își îmbunătățească comportamentul în viitor.
Dacă aveți îndoieli cu privire la eficacitatea acestei abordări, gândiți-vă la modul în care ați reacționa dacă ați face ceva greșit. Dacă v-ați întreba „de ce am făcut asta?”, s-ar putea să vă simțiți prost, autocritic sau nepăsător. În schimb, întrebarea „la ce mă gândam când am spus asta?”, „ce aș fi putut spune în schimb?” vă îndeamnă să reflectați și să găsiți soluții.
În final, întrebarea „ce?” este mai deschisă și mai curioasă decât „de ce?”. Aceasta arată că vrei să înțelegi, să ajuți, nu să judeci sau să învinuiești. Este un mod mai empatic și mai eficient de a comunica cu copiii, contribuind la dezvoltarea lor într-un mod pozitiv.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Temele pentru acasă sunt o...
Temele pentru acasă sunt o...
