Fotografie de la Helena Lopes/ Pexels

Presiunea socială și media joacă un rol semnificativ în exacerbarea sindromului mamei perfecte. Imaginea idealizată a mamei perfecte prezentată în mediul online, în reviste sau la televizor poate crea presiune adițională asupra mamelor de a se conforma acestor standarde nerealiste.

Această presiune socială poate duce la sentimente de inadecvare și la dezvoltarea sindromului mamei perfecte, având consecințe negative asupra sănătății mintale și emoționale atât a mamei, cât și a copiilor.

Perfecționismul personal reprezintă un alt factor de risc important în sindromul mamei perfecte. Multe mame își stabilesc standarde irealiste pentru sine și pentru modul în care își îngrijesc și își educe copiii, neacceptând nicio abatere de la aceste standarde.

Această atitudine perfectionistă poate duce la stres cronic, anxietate și epuizare atât pentru mamă, cât și pentru copii, având un impact negativ asupra relațiilor și sănătății emoționale a ambelor părți implicate.

 Ce este de fapt sindromul mamei perfecte?

Sindromul mamei perfecte este o consecință a așteptărilor societății privind o creștere perfectă, o maternitate perfectă, etc. A fi mamă într-o lume avansată tehnologic este dificil, și pentru că imaginile de pe rețelele de socializare ne amintesc că trebuie să ne apropiem cât mai mult de perfecțiune.

În timp ce lupta pentru perfecțiune este uneori bună, perfecționismul poate face de fapt mai mult rău decât bine.

Cercetările efectuate de Universitatea din Texas din Austin au dezvăluit marea presiune cu care se confruntă mamele pentru a atinge perfecțiunea.

Studiul dezvăluie că așteptările societății, normele culturale și influența rețelelor sociale contribuie la o imagine idealizată a maternității în care mamele simt nevoia să atingă standarde de neatins în toate aspectele parentale.

Această căutare constantă a perfecțiunii poate duce la creșterea stresului, a nesiguranței și la deteriorarea bunăstării generale.

„Mame perfecte”

Studiul a constatat că atunci când vine vorba de perfecțiune, cei care trebuie să reușească cu orice preț ajung să investească mai puțin timp. Părinții perfecționiști pot provoca, de asemenea, daune grave copiilor. Nu numai că au standarde mai înalte decât cele normale pentru ei înșiși și pentru copiii lor, dar comportamentul și anxietatea lor de a avea de a face mai bine sunt transmise copiilor lor.

Un studiu publicat în Journal of Child Psychology and Psychiatry (2018) a constatat că mamele care luptă spre perfecțiune pot împiedica din neatenție dezvoltarea emoțională și psihologică a copiilor lor.

Cercetările arată că mamele care se străduiesc constant spre perfecțiune au așteptări prea mari de la copiii lor. Acest lucru poate duce la un nivel crescut de stres și anxietate la copii, ceea ce le afectează negativ stima de sine și sănătatea mintală generală.

De asemenea, copiilor le place să audă povești despre greșeli și eșecuri, avertizează psihologii. Nu numai că le insuflă că nimeni nu este perfect, dar arată că voi, părinții lor, sunteți oameni, la fel și ei. Și a greși este uman.

Pe scurt

Pe scurt, sindromul mamei perfecte are un impact negativ semnificativ atât asupra mamelor, cât și asupra copiilor lor.

Mamele se confruntă cu stres și epuizare, probleme de sănătate fizică și mentală, în timp ce copiii pot dezvolta anxietate și pot avea dificultăți în relația cu părintele.

Compasiunea de sine față de părinți este cheia pentru a scăpa de ciclul dăunător al perfecționismului. Aceasta include îngrijirea de sine, stabilirea așteptărilor realiste și acceptarea pe tine însuți.

Recunoașterea faptului că greșelile face parte din procesul de învățare le permite mamelor să modeleze reziliența și să ofere un mediu încurajator pentru ca copiii lor să crească și să reușească.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.