Stima de sine îi ajută pe copii să strălucească! Un psihopedagog atrage atenția că „excesul” de stimă de sine poate fi o problemă / FOTO: freepik.com @yarruta

Stima de sine e ca un motor puternic, ce împinge copiii, adolescenții și, să fim sinceri, și adulții, să înfrunte provocări diverse. De la aventura pe cel mai înalt tobogan și până la a te pregăti pentru un examen cu adevărat motivat, încrederea în sine le dă curajul să se descurce. Psihopedagogul Mari Paz Ruiz (@psico_mporienta), autoarea cărții „Drawing your self-esteem”, a spus cum putem să-i ajutăm pe cei mici să-și construiască și să-și întărească încrederea în sine. 

Stima de sine nu e doar o simplă evaluare a propriei persoane

Stima de sine este ca o piatră de temelie în viața noastră emoțională, având un impact semnificativ asupra felului în care ne dezvoltăm ca indivizi. În cazul copiilor, e ca un ghid în formarea personalității lor și în evoluția lor pe drumul vieții.

Psihopedagogul Mari Paz Ruiz susține că stima de sine nu e doar o simplă evaluare a propriei persoane, ci mai degrabă o forță ce modelează viziunea internă a fiecărui individ. În lumea copiilor, stima de sine are un rol important în definirea personalității lor. Influențează felul în care se conectează cu ceilalți, modul în care se descurcă în fața provocărilor și nivelul de încredere pe care îl au.

Imaginează-ți un copil cu o stima de sine înaltă. E plin de încredere, poate exprima liber emoțiile și opinii fără teama judecății altora. Asta îi ajută să aibă relații pozitive cu cei din jur - colegi, familie, profesori. În plus, sunt mai dornici să încerce lucruri noi și să facă față provocărilor zilnice cu curaj.

Pe de altă parte, un copil cu stima de sine mai scăzută poate întâmpina dificultăți în relaționarea cu alții și se poate simți nesigur în fața situațiilor noi. Acest lucru îi poate limita dezvoltarea abilităților sociale și îi face să se simtă mai puțin capabili decât colegii lor.

Cum știm dacă al nostru copil are o stima de sine sănătoasă?

SURSA FOTO: freepik.com @maximkostenko

Mari Paz Ruiz ne arată câteva indicii care pot dezvălui o stima de sine echilibrată la copii. În primul rând, avem încrederea în sine - un copil cu o stima de sine sănătoasă se simte încrezător atunci când ia decizii și se confruntă cu provocări noi.

Apoi, vine capacitatea de acceptare - micuțul cu o stima de sine bine pusă poate să-și îmbrățișeze greșelile și limitările fără să se simtă amenințat sau nesigur. Următorul pe listă este superputerea empatiei - un copil cu o stima de sine pozitivă poate să înțeleagă și să recunoască sentimentele celorlalți, ceea ce îl ajută să interacționeze sănătos și respectuos cu cei din jur.

Și nu putem uita de capacitatea de exprimare - prichindelul cu o stima de sine corespunzătoare poate să-și spună clar și direct gândurile și sentimentele, fără să simtă rușine sau nesiguranță.

Spre exemplu, dacă micuțul tău se pricepe să ia decizii înțelepte, să-și accepte greșelile cu maturitate, să arate empatie și să-și exprime cu ușurință gândurile, ai un campion al stimei de sine. Dar dacă observi că se zbate în vreunul dintre aceste domenii, o discuție deschisă poate fi cheia pentru a-i sprijini creșterea în încredere și stima de sine.

Ce influențează, fără să ne dăm seama, că micuțul poate dezvolta o stimă de sine scăzută?

Se pare că un rol important îl joacă relațiile din cadrul familiei, susține Mari Paz Ruiz. Dacă acasă predomină critica constantă și lipsa aprecierii pentru realizări, micuțul ar putea să-și construiască o stima de sine scăzută, simțindu-se neapreciat. O comunicare slabă sau limitată între membrii familiei poate crea sentimentul de izolare și lipsă de importanță, afectând negativ încrederea copilului.

Conflictele domestice și modul în care acestea sunt gestionate reprezintă un alt factor important. O rezolvare agresivă sau violentă a conflictelor poate induce teamă și nesiguranță la cel mic, având un impact negativ asupra stimei de sine. În schimb, gestionarea respectuoasă și constructivă a conflictelor poate contribui la crearea unui mediu de încredere și securitate, promovând stima de sine a copilului.

La final, se pare că totul se adună sau se scade în acea formulă a stimei de sine, iar noi, ca părinți, avem un rol important în construirea unui cadru familial care să sprijine și să încurajeze dezvoltarea unei stime de sine sănătoase la cei mici.

Va influența dacă părinții au o stima de sine scăzută?

Mari Paz Ruiz susține că atunci când un copil crește într-o casă unde cel puțin unul dintre părinți are o stima de sine scăzută, există posibilitatea ca și micuțul să dezvolte aceeași trăsătură. De ce? Părinții sunt modele importante pentru copii, aceștia absorbind comportamentele și atitudinile părinților (așa cum fac bureții). Să luăm un exemplu: dacă o mamă are o stima de sine scăzută și se critică constant pentru aspectul său fizic, pentru greșelile la serviciu, exprimă gânduri negative, copilul ei poate începe să aibă aceleași convingeri. Astfel, copilul ar putea începe să se critice la fel ca mama sa, declanșând un ciclu al stimei de sine scăzute.

E important să ne amintim că stima de sine nu se moștenește genetic, ci este învățată și dezvoltată pe parcursul vieții. Prin urmare, părinții au capacitatea de a-i ajuta pe copii să-și construiască o stima de sine sănătoasă, oferindu-le un mediu pozitiv și încurajator care să susțină acceptarea și încrederea în sine. Este ca și cum ar planta sămânța într-un sol fertil pentru ca încrederea copiilor să crească într-un mod sănătos și echilibrat.

Care sunt pilonii de bază pentru construirea unei stime de sine sănătoase la copii și adolescenți?

SURSA FOTO: freepik.com @yarruta

Conform explicațiilor oferite de Mari Paz Ruiz, primul pilon esențial este acceptarea și prețuirea individualității fiecărui copil. Părinții și tutorii au rolul de a încuraja tinerii să se accepte pe ei înșiși și să-și aprecieze abilitățile, talentele și trăsăturile distincte.

În al doilea rând, este important să încurajăm independența și succesul. Copiii și adolescenții au nevoie de șanse de a-și dezvolta abilitățile și de a-și atinge obiectivele. Adulții pot sprijini acest proces prin încurajarea luării deciziilor și responsabilităților adecvate vârstei și sărbătorindu-le succesele.

Oferirea unui mediu sigur și de sprijin reprezintă al treilea pilon. Crearea unui spațiu în care tinerii se simt în siguranță pentru a-și exprima liber gândurile și sentimentele contribuie la dezvoltarea unei stime de sine sănătoase.

Promovarea relațiilor sănătoase constituie al patrulea pilon cheie. Adulții au rolul de a ajuta tinerii să dezvolte abilități sociale și emoționale, construind relații pozitive cu alți copii și adulți din jurul lor.

În final, respectul pentru sine și pentru ceilalți este al cincilea pilon esențial. Învățându-i pe tineri să se respecte pe ei înșiși și pe ceilalți și să trateze cu bunătate și respect, adulții contribuie la fundamentarea unei stime de sine solide. 

„Excesul” de stimă de sine poate fi o problemă?

Conform perspectivelor oferite de Mari Paz Ruiz, dacă un copil se bucură de o stima de sine excesivă, iată câteva potențiale efecte negative care pot apărea. Pentru a pune lucrurile în perspectivă: lipsa de empatie este un prim aspect. Atunci când un copil are o stima de sine prea mare, perspectivele sale devin adesea înguste, făcându-l să nu înțeleagă bine sentimentele celorlalți. Astfel, ar putea să nu simtă cum ar putea afecta o acțiune a sa, poate nu înțelege frustrarea unui alt copil mic sau tristețea unui bătrân singuratic. Această lipsă de empatie îi poate face să nu fie la fel de preocupați de impactul acțiunilor lor asupra altora și să nu fie neapărat oameni asertivi sau respectuoși.

În ceea ce privește rezistența la critici, un exces de stima de sine poate face ca un copil să aibă dificultăți în a primi feedback sau sfaturi externe. Acesta poate deveni mai puțin dispus să învețe din greșeli sau să îmbunătățească, considerând că totul este perfect așa cum este, având mereu dreptate în orice situație.

Problemele de colaborare reprezintă un alt aspect, întrucât un copil cu o stima de sine excesivă poate întâmpina dificultăți în a lucra în echipă sau în a accepta roluri și instrucțiuni prestabilite. Perspectiva proprie ar putea fi percepută ca fiind întotdeauna cea mai bună, iar ascultarea altora ar putea deveni o provocare, deoarece ideile proprii par a fi superioare celorlalte.

Stima de sine în exces poate culmina într-un comportament arogant, unde copilul se simte superior celor din jur, afectându-și relațiile cu colegii și profesorii.

În concluzie, ambele extreme, fie că este vorba de o stima de sine scăzută sau excesivă, pot duce la dezechilibre. Doza corectă, echilibrul perfect, reprezintă antidotul pentru o dezvoltare sănătoasă și echilibrată.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.