Știți ce este un copil „ancoră” și presiunea pe care o duce în spate? Neuropsiholog: „Poate genera o personalitate nesănătoasă!” / FOTO: freepik.com @zurijeta

Există diverse tipuri de familii, așa cum știm cu toții. În fiecare familie, întâlnim situații personale care pot afecta membrii săi și pot influența structura acestei unități și a individului care o compune, inclusiv copiii. Potrivit lui Paola Porrúa Ocejo, psiholog clinician și neuropsiholog la Centrul de Psihologie Loreto Charques, în complexitatea vieții de familie, vedem adesea copii care, încă de la o vârstă fragedă, se văd nevoiți să preia responsabilități care depășesc nivelul lor de dezvoltare și capacități, scrie Hola.com.

Acești copii sunt numiți „copii ancora” sau „copii de trestie”, un termen care descrie minorii care, din cauza unor circumstanțe familiale dificile sau provocatoare, devin piloni de sprijin și grijă în propria lor casă.

Ei își asumă roluri care nu le sunt potrivite, iar consecințele pot fi devastatoare atât pentru familia lor, cât și pentru copiii înșiși. Acești copii-ancoră pot avea diverse roluri, de la îngrijirea fraților mai mici, până la gestionarea treburilor casnice sau oferirea de sprijin emoțional adulților aflați în situații dificile.

Circumstanțele care duc la această situație sunt variate, cum ar fi boala cronică a unuia dintre părinți, abuzul de substanțe, absența unuia sau ambilor părinți, sau lipsa de implicare a părinților, printre altele. Ideea de bază este că, din diverse motive, consecințele asupra dezvoltării și bunăstării copilului sunt aproape inevitabile.

Repercusiuni pentru copilul care a devenit „copil-ancoră”

SURSA FOTO: freepik.com @buk_photo

Trebuie să avem în vedere că ordinea naturală a vieții este mereu descendentă: părinți, copii, nepoți, strănepoți... și la fel se întâmplă și în ceea ce privește iubirea, pentru că întotdeauna se acordă prioritate celor mai vulnerabili, care sunt și cei de descendență. Dar atunci când un copil este nevoit să preia responsabilități legate de supraviețuirea în cadrul familiei, totul se schimbă și este perturbat.

Faptul că un copil își asumă un rol care nu îi corespunde „poate genera o personalitate nesănătoasă”, avertizează Paola Porrúa. Fie că este vorba despre un copil foarte mic sau un adolescent, acest lucru îi va afecta într-un fel sau altul.

În primul rând, această situație poate declanșa stres, anxietate și sentimente de supraîncărcare emoțională la copil.

În plus, nevoia de a se ocupa de responsabilitățile adulților poate perturba dezvoltarea lor emoțională și socială, precum și performanța lor academică, deoarece nu le rămâne timp să se dedice studiului sau să interacționeze cu alți copii de vârsta lor în timp ce își îndeplinesc sarcinile atribuite de părinți.

Copiii ancoră pot experimenta, de asemenea, sentimente de vinovăție pentru că nu au avut o copilărie lipsită de griji și pentru că nu au putut îndeplini așteptările impuse asupra lor. Aceste situații nesănătoase pot duce la probleme și dificultăți serioase, atât din punct de vedere psihologic, cât și emoțional, în viața lor adultă.

Există posibilitatea ca un „copil ancoră” să poată depăși această situație?

SURSA FOTO: freepik.com @albertyurolaits

„Având în vedere consecințele pe care statutul de copil ancoră le poate avea asupra copilului și suferința care ar putea sta la baza acestui rol, este important să oferim sprijin atât copiilor ancoră, cât și părinților lor pentru a aborda eficient această situație”, subliniază psihologul de la Centrul Loreto Charques. Pentru a realiza acest lucru, pașii recomandați sunt următorii:

Identificarea și recunoașterea prezenței copiilor ancoră în mediul familial și comunitar, oferindu-le un spațiu sigur pentru a-și exprima preocupările și nevoile.

Furnizarea de resurse și servicii care să ajute la atenuarea sarcinii de responsabilitate a copilului, cum ar fi programele de îngrijire a copilului, sprijinul psihologic și asistența socială, este esențială.

Oferirea de îndrumare și instruire părinților pentru a-i ajuta să identifice și să abordeze cauzele care stau la baza situației, precum și pentru a dezvolta abilități pozitive și eficiente de părinți.

Promovarea unui mediu familial și comunitar care să susțină echitatea de gen, respectul reciproc și colaborarea în educația parentală poate contribui la reducerea presiunii asupra copiilor ancoră și la crearea unui mediu mai sănătos și mai susținător pentru ei și familiile lor.

În concluzie, copiii ancoră reprezintă o provocare complexă care necesită un răspuns plin de compasiune și proactiv din partea întregii societăți.

„Prin recunoașterea, înțelegerea și sprijinirea acestor copii și a familiilor lor, putem contribui la întreruperea ciclului de responsabilitate excesivă și să le oferim șansa de a se bucura de o copilărie fericită și plină de împliniri”, explică Paola Porrúa Ocejo. „Respectarea ierarhiei familiale este un aspect esențial în orice situație, indiferent de cât de dificilă este, deoarece altfel s-ar putea crea un dezechilibru care ar pune în pericol unitatea familială”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.