Vezi versiune Desktop
Ce facem cu ”plocoanele” pentru profesori? Se mai dau? Oana Moraru: ”Învățătoarea care face asta este o țoapă”
Unul dintre primele lucruri pe care mulți autori îl fac atunci când conturează povestea unui protagonist este „să-l scape de părinți”!
Fie că este vorba de moartea părinților, de o distanțare fizică sau emoțională, sau chiar de un abandon voluntar, acest act marchează o piatră de temelie în evoluția eroului.
Dar de ce este acest pas atât de comun și, în același timp, necesar?
Prezența părinților reprezintă o barieră în calea aventurilor și dezvoltării personale ale eroului. Părinții sunt adesea văzuți ca protectori, cei care își doresc să păstreze copilul în siguranță, departe de pericolele lumii.
Această protectivitate a părinților intră în conflict cu nevoia eroului de a crește, de a se confrunta cu dificultăți și de a descoperi lumea pe cont propriu.
Pentru a crea un spațiu în care protagonistul să poată experimenta conflicte, lupte interioare și situații limită, autorii aleg adesea să îndepărteze părinții din peisaj.
Astfel, eroul este forțat să se maturizeze și să găsească soluții fără intervenția familiei.
SURSA FOTO: freepik.com @romeo22
Prezența părinților poate limita explorarea unor teme fundamentale în literatură, cum ar fi responsabilitatea, curajul și descoperirea sinelui.
De exemplu, un erou care este protejat constant de părinți nu va avea oportunitatea să facă greșeli sau să își asume riscuri. Autorii înțeleg că, fără aceste greșeli și provocări, dezvoltarea personajului ar fi stagnată, iar povestea ar deveni lipsită de conflict.
În plus, părinții întruchipează deseori valori tradiționale, reguli și norme care pot fi în contrast cu drumul pe care eroul trebuie să-l parcurgă.
Pentru a explora noi idei și a sfida limitele impuse de societate, eroul trebuie să fie liber de influența părintească.
Iată câteva exemple de povești emblematice în care părinții eroului dispar sau sunt absenți, permițându-le personajelor principale să se dezvolte și să își croiască singuri drumul:
SURSA FOTO: freepik.com @volodymyr-t
Unul dintre cele mai faimoase exemple, seria Harry Potter începe cu moartea părinților protagonistului. Absența lor joacă un rol central în viața lui Harry, atât din punct de vedere emoțional, cât și narativ.
Această pierdere îl forțează să își găsească proprii aliați, să învețe despre lumea magică și, în cele din urmă, să se confrunte singur cu destinul său.
În basmul clasic, Cenușăreasa își pierde părinții, iar moartea lor declanșează întreaga intrigă. Fără protecția lor, ea devine victimă a abuzurilor mamei vitrege și a surorilor sale.
Absența părinților o determină să devină o eroină rezilientă, care reușește să găsească fericirea în ciuda adversităților.
În filmul The Lion King, Simba își pierde tatăl, Mufasa, într-un mod traumatic. Moartea lui Mufasa îl împinge pe Simba să fugă și să se maturizeze departe de casa sa, învățând despre responsabilitatea sa de a deveni regele savanei.
În povestea animată Frozen, părinții Elsei și ai Annei mor într-un naufragiu, lăsându-le pe cele două surori să înfrunte provocările pe cont propriu.
Absența părinților este catalizatorul pentru dezvoltarea lor personală și pentru reconectarea relației lor ca surori.
Bruce Wayne, cunoscut și ca Batman, își pierde părinții într-un jaf armat. Moartea lor este punctul de pornire pentru transformarea lui Bruce într-un erou care luptă împotriva crimei în Gotham.
Această pierdere îl motivează să își dedice viața protejării celorlalți.
În Peter Pan, deși părinții nu mor în mod explicit, copiii din Neverland sunt despărțiți de ei și trăiesc fără supravegherea părintească.
Absența părinților în acest caz simbolizează libertatea și fuga de responsabilitățile maturității.
În povestea clasică Bambi, mama protagonistului este împușcată de vânători, lăsându-l singur să supraviețuiască în pădure.
Pierderea mamei devine un moment esențial pentru evoluția lui Bambi dintr-un pui vulnerabil într-un cerb matur și independent.
În Alice în Țara Minunilor de Lewis Carroll, Alice este separată de realitatea cotidiană și, implicit, de părinți, în timp ce călătorește printr-o lume fantastică.
În lipsa unei figuri părintești, Alice este nevoită să navigheze singură printr-o serie de situații bizare și provocatoare, care o ajută să își dezvolte propria înțelegere a lumii.
În povestea Tarzan, protagonistul rămâne orfan la o vârstă foarte fragedă și este crescut de o familie de gorile. Fără părinții săi umani, Tarzan învață să se descurce într-un mediu sălbatic, dar își găsește și identitatea umană mai târziu, pe cont propriu.
Aceste exemple subliniază modul în care absența părinților devine un element esențial pentru dezvoltarea personajelor principale, oferindu-le ocazia să își descopere forțele interioare și să înfrunte provocările lumii fără protecția unei autorități părintești.
În multe cazuri, eliberarea de părinți este necesară pentru ca eroul să își îndeplinească destinul. Fie că vorbim de cărți pentru copii sau de literatură pentru adulți, această decizie narativă aduce o doză de realism: pentru a deveni independenți și autentici, cu toții trebuie să ne rupem, într-un fel sau altul, de influența părinților.
Astfel, eroul se maturizează, învață și, în cele din urmă, își găsește propriul drum în viață.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Identificarea talentului unui copil este una dintre...
Unii copii par să nu...
