Vezi versiune Desktop
Modul corect de a răspunde copilului tău atunci când spune „VREAU”, potrivit unui psiholog
Cum să reacționezi, așadar, fără a risca să faci mai rău? Cum să ne comportăm când copiii noștri nu respectă regulile, când spun minciuni și nu ascultă? Dar mai presus de toate, cum îi putem face să înțeleagă că există limite? Desprea aceste lucruri vă invităm să aflați mai multe în cele ce urmează.
Toți adolescenții trec prin faze precum nevoia de independență, o identitate separată, pentru a testa autoritatea. Face parte din creștere și este, de asemenea, legat de schimbările creierului care îi vor ajuta să devină adulți. Cu toate acestea, adolescenții de astăzi au un avantaj, deoarece presiunile sociale apar mai devreme decât în generațiile anterioare.
Strategia tăcerii active provine din presupunerea că o confruntare verbală cu copiii nu este modalitatea corectă de a fi aplicată. Adolescenții vizează la un nivel psiho-dezvoltat să se îndepărteze de părinți și nu au un interes deosebit în împărtășirea comunicării acasă, interesul lor fiind în afara cuibului matern, infantil, care a reprezentat dependenţa de figurile parentale adulte. La această vârstă vor să iasă din carapace.
Încercarea de a fi părinți plăcuți, prieteni și conversatori, răsturnând secole și secole de relații dintre părinți și copii, este așadar jalnică și duce inevitabil la strigăte și ciocniri verbale întrucât nu eliberează copiii în căutarea lor de a se îndepărta de cuib.
Să începem prin a spune că a recurge la tăcerea activă nu înseamnă să le spui copiilor tăi o frază de genul „Nu voi mai vorbi cu tine”. Dimpotrivă, tăcerea activă este o strategie de comunicare care nu are caracter punitiv.
Este ca un semafor roșu: corespunde unei suspendări drastice a comunicării atunci când copiii adolescenți manifestă un comportament agresiv care încalcă respectul care trebuie să fie inerent relației cu părinții, Este o soluție pe care o putem adopta atunci când ne confruntăm cu încălcarea regulilor pentru că semnalează depășirea limitei educaționale peste care părinții au dreptul să o impună.
Un exemplu bun pentru aplicarea strategiei tăcerii active este cel al unui prânz de duminică la casa bunicilor, în timpul căruia adolescentul îi atacă verbal, strigând lucruri neplăcute, de exemplu că ar prefera să-i viziteze într-un azil decât să suporte un alt prânz de duminică cu ei. Ce să faci în acest caz? În fața unui astfel de atac, poți decide ca întreaga comunicare să fie suspendată pentru o jumătate de zi. Îi lămurești copilului tău ce a dus la această decizie și îți menții rezoluția.
Tăcerea activă este considerată potrivită încă de la vârsta de 3 ani. Chiar și pentru cei mici se aplică condițiile văzute la adolescenți și anume: este necesar să se comunice pentru ce comportament eronat se adoptă această soluţie. IMPORTANT: părinții trebuie să fie de acord cu adoptarea tăcerii active și să colaboreze.
Dacă doriți să încercați să aplicați strategia tăcerii active asupra copiilor mici, încă de la vârsta de 3 ani, cel mai bine este să dureze doar câteva minute. Când sunt mai mari, durata poate fi mărită, ajungând la punctul de a păstra tăcerea pentru câteva ore cu copiii de până la nouă ani și chiar și pentru o jumătate de zi.
Tăcerea activă este deosebit de eficientă în preadolescență și suspendarea comunicării pentru câteva ore este o măsură absolut adecvată.
Trebuie însăprecizat că nu trebuie să se abuze de această metodă și nu trebuie să o folosiți mai mult de o dată pe săptămână. Tăcerea activă trebuie să reprezinte ceva ce se trăiește ca serios, nu ca o rutină comunicativă. Copilul trebuie, cu acea ocazie, să reflecteze și să stabilească contactul cu ceea ce s-a întâmplat", precizează Novara.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Potrivit unui sondaj, unul din...
