Fotografie de la Pixabay/ Pexels

ADHD are 3 caracteristici principale vizibile din exterior, deși, mai ales în perioada adolescenței.

Cele trei caracteristici generale sunt:

Hiperactivitate: este atât fizică, cât și emoțională (se manifestă ca o furtună de emoții)

Persoanele cu ADHD nu numai că par întotdeauna „rapide”, dar au și gânduri și emoții deosebit de intense. Maximele lor sunt mai mari și minimele sunt mai scăzute. Așadar, adolescenții cu ADHD (care au deja diverse modificări hormonale) ar putea experimenta fericirea și tristețea într-un mod și mai puternic decât alți colegi.

Neatenție: este dificultatea de a acorda atenție, a urmări activități organizate, dificultate în planificare.

Impulsivitate: este un răspuns rapid la un stimul și din punct de vedere emoțional poate fi o dificultate în inhibarea răspunsurilor, în special a celor care apar din emoții negative. Să presupunem că ai un temperament fierbinte.

Mulți oameni cu ADHD au fost „antrenați” să-și folosească diagnosticul ca scuză pentru a nu încerca, pentru a evita eșecul: „nu poți face asta pentru că ai ADHD, „Nu poți merge acolo pentru că ai ADHD”.

Dar dacă ne deschidem mintea ne putem împinge pe noi înșine și pe copiii noștri să schimbăm complet paradigma și să avem o viziune diferită asupra ADHD. 

De fapt, să încercăm să ne uităm la cele 3 caracteristici generale enumerate mai sus cu o conotație diferită.

Foto: Luna Lovegood/ Pexels

Hiperactivitate: înseamnă a avea energie. Oameni de calibrul lui Michael Phelps au învățat să își canalizeze energia, de exemplu, pe un canal de sport, prin înot.

Neatenție: înseamnă să fii ocupat să te gândești la ceva mai interesant și mai stimulant pentru noi.

Hyperfocus: persoanele cu ADHD, de fapt, au superputerea HYPERFOCUS, adică capacitatea de a se scufunda complet într-o singură sarcină.

Autorul și antreprenorul american Peter Shankman, care are ADHD, spune că a scris o carte întreagă pe un zbor de întoarcere la Tokyo. „Am făcut o carte best seller”, a spus el. „Nu o poți face dacă... creierul tău nu funcționează așa cum funcționează al nostru.” 

Impulsivitate: poate deveni a fi rapid în luarea decizii, spontan, intuitiv, creativ, a putea alege în ultimul meoment. Ai au o flexibilitate marcată!

Poate ați observat că, prin schimbarea paradigmei, un adolescent cu ADHD ar putea fi considerat un copil cu diferite superputeri: energie pentru a face ceea ce vrea, se concentrează doar pe lucrurile de care este interesat, flexibilitate în acțiune

Pexels: Helena Lopes/ Pexels

Concentrarea energetică-flexibilitatea NU limitează cuvintele, ci mai degrabă au un mare potențial, deoarece le permit copiilor să-și înțeleagă talentele și să le folosească. 

Schimbarea paradigmei înseamnă a-i îndruma pe copii să se concentreze pe CE AU, în loc să arate mereu cu degetul spre ceea ce NU AU. 

Atunci când părinții sunt conștienți de dificultățile copilului lor și se antrenează pentru a deveni cel puțin experți, ei sunt, de asemenea, capabili să remedieze problemele comportamentale ale ADHD.

Acest lucru duce, desigur, la o relație pozitivă părinte-copil și la un copil/adolescent fericit, sănătos și de succes, care este capabil să facă față simptomelor ADHD și altor provocări pe care le aruncă viața.

Unele sfaturi pentru PĂRINȚI cu tehnici comportamentale ar putea fi următoarele:

Pregătește scena pentru succes: reguli și rutine clare, indicii vizuale și mementouri creative.

Acordați atenție comportamentelor dorite și ignorați-le în mod activ pe cele problematice: fiți specifici, consecvenți, oferiți feedback pozitiv și imediat, folosiți întăriri nonverbale (bate palma cu el, de exemplu). În același timp, distrageți atenția de la comportamentele dificile, cum ar fi plânsul, cearta și întreruperea 

Oferirea de instrucțiuni bune: rămâi calm, fii clar și direct (folosește un ton directiv dacă este necesar), dă câte o instrucțiune la un moment dat (amintirea unei serii de pași poate fi dificilă pentru copiii cu ADHD).

Implementarea planurilor comportamentale și a sistemelor de recompensă. Aplicați consecințele pentru comportamentul rău, ținând cont de faptul că pedepsele aspre sunt complet ineficiente.

Dar, mai presus de toate, părinții trebuie să-și amintească:

Adolescenții nu vor să se simtă diferiți de colegii lor. Ajutați-vă copilul să recunoască că toată lumea are provocări și că nu este singurul care se confruntă cu ADHD.

Stabilește o relație calda cu copilul tău, îl ajută să se simtă apreciat; copiii cu ADHD sunt mai sensibili la respingere (disforie de respingere).

Creșteți-vă autoritatea ca părinte cu instrucțiuni clare, precise și scurte... dacă „explicați” la al patrulea cuvânt atenția lor a plecat deja în altă parte. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.