Tantrumuri, izbucniri de furie sau lacrimi necontrolate: Greșeala pe care o fac părinții în astfel de momente
Data publicării:
Crizele emoționale ale copiilor sunt momente dificile nu doar pentru cei mici, dar și pentru părinți.

Fie că vorbim de tantrumuri, izbucniri de furie sau lacrimi necontrolate, aceste episoade sunt de multe ori o expresie a unor sentimente mult prea intense pentru a fi gestionate de un copil.

De multe ori, părinții se simt copleșiți și ajung să reacționeze impulsiv, ceea ce agravează situația. Dar ce se întâmplă cu adevărat în mintea unui copil aflat în mijlocul unei astfel de crize?

Deconectarea creierului în crizele emoționale

Un citat revelator despre acest fenomen spune:

"Când un copil intră în colaps, creierul lor devine literalmente deconectat. Așa că stai acolo și copilul tău își pierde controlul și tu spui: «Calmează-te», dar ei nici măcar nu te aud. În acele momente tu practic încerci să negociezi cu cineva care nu poate să gândească. Iar tu, la rândul tău, începi să urli la copil. Tot ce faci este să subliniezi faptul că ei nu sunt în siguranță. Și creezi copii nesiguri care nu se simt în siguranță, care nu învață cum să-și regleze emoțiile, care în cele din urmă învață cum să-și regleze emoțiile prin substanțe. Un părinte cu cea mai înaltă conștiință va înțelege; ei pur și simplu nu se simt în siguranță. Și singurul lucru pe care trebuie să-l faci în acel moment este să fii prezent și să îmbrățișezi copilul."

Acest citat scoate la iveală un adevăr dureros, dar esențial: în momentele de criză, copilul nu mai are acces la partea rațională a creierului.

Practic, cortexul prefrontal, responsabil pentru gândirea logică și controlul emoțiilor, se "închide", iar copilul intră într-o stare de supraviețuire. În acest context, apelurile părinților la calm sau chiar strigătele lor nu fac decât să amplifice sentimentul de insecuritate.

Reacția Părinților: Calmează-te sau mbrățișează?

Când părinții răspund cu furie sau frustrare la o criză emoțională, ei accentuează senzația de pericol resimțită de copil. În loc să ofere un sentiment de siguranță, aceste reacții pot amplifica teama și nesiguranța copilului, ducând la probleme emoționale mai mari pe termen lung.

Acești copii pot dezvolta o tendință de a-și căuta siguranța în afara lor, uneori recurgând la mecanisme de coping nesănătoase, cum ar fi utilizarea de substanțe sau alte comportamente dăunătoare.

2. Foto: Free... (tantrumuri--izbucniri-de-furie-sau-lacrimi-necontrolate-greseala-pe-care-o-fac-parintii-in-astfel-de-momente-1_16041400.jpg)

Cum ar trebui să reacționeze părinții într-o astfel de situație? Un părinte cu o conștiință emoțională înaltă va înțelege că, în acele momente, copilul are nevoie de prezență și afecțiune, nu de predici sau ordine.

Îmbrățișarea copilului și oferirea unui spațiu sigur de exprimare devin esențiale. În loc să "negocieze" sau să încerce să controleze criza, părintele trebuie să fie acolo pentru copil, oferindu-i sprijin și un sentiment de siguranță.

Importanța siguranței emoționale în dezvoltarea copilului

Siguranța emoțională este un pilon esențial în dezvoltarea sănătoasă a copilului. Când copiii se simt în siguranță în preajma părinților lor, aceștia învață să-și gestioneze emoțiile într-un mod sănătos. Un mediu sigur le permite să exploreze, să greșească și să învețe fără teama de a fi judecați sau respinși.

Pe termen lung, acești copii dezvoltă o capacitate crescută de a-și reglementa emoțiile, de a-și recunoaște sentimentele și de a găsi soluții constructive în situații de stres. Ei devin adulți capabili să-și gestioneze frustrările și să mențină relații sănătoase cu cei din jur.

Cum să îți ajuți copilul în momentele de criză

Rămâi calm: Respirația profundă și menținerea unui ton calm sunt esențiale. Reacția ta va influența direct starea copilului.


Fii prezent: Fii alături de copil și asigură-l că ești acolo pentru el. Contactul vizual și o voce calmă pot ajuta la diminuarea stresului.

Oferă o îmbrățișare: Uneori, o simplă îmbrățișare poate face minuni. Aceasta transmite iubire și siguranță.

Nu încerca să corectezi comportamentul pe moment: În timpul crizei, copilul nu poate procesa informațiile. Așteaptă să se calmeze înainte de a discuta ce s-a întâmplat.

Reflectează asupra propriilor emoții: Dacă simți furie sau frustrare, ia un moment să te calmezi înainte de a reacționa. Copiii învață din comportamentul nostru.



Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.



Autorul articolului: Elena Didila
Categorie: Comportamente si Emotii

Articole similare


Cele mai noi articole

Top citite
Efectul Mozart, dezmințit de mai multe studii! Cercetători: „Nu trebuie să ne așteptăm ca simpla ascultare a muzicii să ne facă copiii mai deștepți!” / FOTO: freepik.com @kegfire5

Efectul Mozart, dezmințit de mai multe studii! Cercetători: „Nu trebuie să ne așteptăm ca simpla ascultare a muzicii să ne facă copiii mai deștepți!”

Cercetare Harvard despre „creierul rezilient” la copii: „Părinții pot construi rezistența la orice vârstă, însă cu cât e mai devreme, cu atât e mai bine” / FOTO: freepik.com @Petro Seniv 888

Cercetare Harvard despre „creierul rezilient” la copii: „Părinții pot construi rezistența la orice vârstă, însă cu cât e mai devreme, cu atât e mai bine”

Foto: Freepik @proostoleh

Vârsta la care se poate identifica ce talent are un copil

Parentingul românesc vs cel englez. Bianca Andreica „Suntem genul de părinți care vrem să le facem singuri pe toate. Ne bucurăm de ajutorul ocazional, însă îl refuzăm pe cel permanent” / FOTO: Instagram@BiancaAndreica

Parentingul românesc vs cel englez. Bianca Andreica: „Suntem genul de părinți care vrem să le facem singuri pe toate. Ne bucurăm de ajutorul ocazional, însă îl refuzăm pe cel permanent”

pixel