Te-ai hotărât să-ți lași copilul să plângă? Iată ce se întâmplă în corpul lui
Data publicării:
Ar merita să verificați ce se întâmplă cu un bebeluș care plânge înainte de a adopta anumite tehnici precum „așteptarea progresivă”.  

Mulți părinți cred că este util să-și lase copilul să plângă. Potrivit unei opinii foarte răspândite, câteva minute de lacrimi nu-l vor răni pe micuț, dimpotrivă îl vor ajuta să-și găsească calmul și să doarmă singur. 

Astfel, tehnica de „așteptare progresivă” (cunoscută și sub denumirea de „metoda 5-10-15”) dezvoltată de dr. Richard Ferber, neurolog și medic pediatru la Universitatea Harvard și Spitalul de Copii din Boston, este folosită și astăzi de părinți din toate colțurile lumii.

Cu toate acestea, aproape nimeni nu știe cu adevărat ce se întâmplă la bebeluși când aceștia continuă să plângă. Consecințele fizice și psihologice le-ar putea afecta pe viață.

Plânsul și nivelul de stres al bebelușului

Când un copil plânge fără să fie liniștit de părinți, nivelul lui de stres crește. Prin strigătele sale vrea să comunice ceva: poate îi este foame, îl doare sau pur și simplu are nevoie de companie. Copilul este total dependent de părinți și nu poate avea grijă de el singur.

Dacă plânsul lui nu este luat în considerare, corpul devine inundat de hormoni de stres, iar în timp, acest lucru poate afecta sistemul nervos central. Creșterea și capacitatea de învățare pot fi, de asemenea, afectate.

Reflexul de tanatoză sau simularea morții

Într-un interviu acordat publicației germane, Süddeutsche Zeitung, Karl Heinrich Brisch, șeful medicinii psihosomatice la spitalul de copii al Universității din München, explică că nou-născuții, când sunt lăsați să plângă de părinți, „învață foarte devreme să activeze un plan de urgență în creier, foarte asemănător cu reflexul de tanatoză observat la animale atunci când viața lor este în pericol, care constă în simularea morții”. Dezvoltarea creierului lor este afectată, iar micuții învață să se adapteze la stres.

Fabienne Becker-Stoll, directorul Institutului Bavarez pentru Pedagogia Copilului, a declarat: „Copiii au nevoie de căldură fizică pe care să se poată baza pentru a-și satisface nevoile psihologice de bază și pentru a reduce stresul. Doar în acest fel ei pot construi o legătură puternică cu părinții lor și apoi cu oamenii din jurul lor”.

Consecințe psihologice care se manifestă la vârsta adultă

Bebelușii lăsați să plângă pot fi traumatizați. Neintervenția părinților înseamnă: „Poți să plângi cât vrei, nu va veni nimeni să te ajute”. Acest lucru se traduce adesea în probleme emoționale, care nu sunt singura consecință.

Pot apărea, de asemenea, insomnie, anxietate, probleme de dependență și simptome depresive. A lăsa copiii să plângă nu are valoare pedagogică. Metoda „așteptării progresive” nu are valabilitate pedagogică, deoarece nou-născuții au o percepție cu totul diferită a timpului față de a noastră.

Ei nu știu dacă au plâns cinci sau zece minute și nu sunt în stare să tragă nicio concluzie sau învățătură. Este bine cunoscut faptul că bebelușii plâng mult mai mult atunci când sunt ignorați.

Secretul succesului: multe îmbrățișări!

Cercetătorii britanici au arătat că nou-născuții ale căror nevoi sunt satisfăcute în mod regulat plâng mult mai puțin decât bebelușii care primesc mai puțină atenție. 

Unele studii au arătat, de asemenea, că  un contact afectuos și atent aduce beneficii în timpul dezvoltării. Unii oameni de știință de la Universitatea Notre Dame, din Statele Unite, au descoperit că subiecții care au fost mai îngrijiți și îmbrățișați în primele luni de viață, fără a fi lăsați singuri mult timp, s-au descurcat mult mai bine la vârsta adultă.

Acești adulți, dintre cei 600 testați, s-au bucurat de o sănătate mai bună, au avut mai puține tendințe depresive, au avut o capacitate mai mare de empatie și au fost semnificativ mai productivi decât cei care au primit mai puțină atenție în timpul copilăriei.

Cel mai bun sfat pentru părinți?

Ascultă-ți instinctele. Răspunsul la țipetele și plânsul copiilor tăi este o reacție perfect naturală. Prin urmare, este logic să credem că aceasta este și reacția corectă. 

Publicitate



Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.



Autorul articolului: Elena Didila
Categorie: Comportamente si Emotii
Tagurile articolului: bebelus  metoda asteptarii progresive  plans  reflexul de tanatoza 

Articole similare


Cele mai noi articole

Top citite
Nume rare inspirate de iarnă, alegeri îndrăznețe: Prenume cu personalitate, perfect potrivite pentru micuții născuți în acest sezon / FOTO: freepik.com @EyeEm

Nume rare inspirate de iarnă, alegeri îndrăznețe: Prenume cu personalitate, perfect potrivite pentru micuții născuți în acest sezon

10 tehnici de parenting tradițional pe care generația modernă ar trebui să le redescopere: Lecții valoroase din trecut pentru părinți de astăzi / FOTO: freepik.com @EyeEm

10 tehnici de parenting tradițional pe care generația modernă ar trebui să le redescopere: Lecții valoroase din trecut pentru părinți de astăzi

Fraze toxice pe care un părinte nu ar trebui să le spună copilului său conform experților / FOTO: freepik.com @freepik

Fraze toxice pe care un părinte nu ar trebui să le spună copilului său, conform experților

STUDIU Aceasta este vârsta la care copiii încetează să mai creadă în Moș Crăciun / FOTO: freepik.com@ gpointstudio

STUDIU: Aceasta este vârsta la care copiii încetează să mai creadă în Moș Crăciun

pixel