Pasiunea, dedicarea și perseverența joacă un rol important în cultivarea inteligenței și talentelor copiilor, explică cercetătorul de la Stanford.

Carol Dweck, profesor de psihologie la Stanford, a menționat că atunci când copiii sunt lăudați pentru procesul în care se implică – munca grea, strategiile, concentrarea și perseverența – aceștia devin mai buni în procesul de învățare.

Dweck a discutat recent despre acest subiect într-un interviu acordat The Stanford News.

Citește și Copiii care fac aceste greșeli devin adulți de succes! Cercetătoare: „Fac mizerie, iau note proaste sau îți răspund? Așa devin mai puternici, mai independenți”

Ce tipuri de laude funcționează cu copiii?

Cercetările Stanford arată că, atunci când copiii sunt lăudați pentru inteligența sau talentele lor, aceștia nu devin mai motivați. De fapt, astfel de laude îi fac pe copii să evite provocările și să fie mai puțin rezistenți în fața dificultăților.

În schimb, când copiii sunt lăudați pentru procesul în care se implică – efortul depus, strategiile aplicate, concentrarea și perseverența lor – aceștia rămân motivați. Ei sunt mai dispuși să accepte provocări și să prospere în fața obstacolelor.

„Într-un studiu, am evaluat laudele oferite de mame copiilor lor mici, apoi i-am intervievat pe acești copii cinci ani mai târziu. Cu cât mamele au oferit mai multe `laude pentru proces` copiilor în primii ani, cu atât aceștia au dezvoltat o mentalitate de creștere și dorința de a accepta provocări cinci ani mai târziu și, totodată, s-au descurcat mai bine la matematică și citire în clasa a patra”, susține Carol Dweck, profesor de psihologie la Stanford.

Cercetările realizate împreună cu fosta lui doctorandă de la Stanford, Allison Master, sugerează că prea multe laude pot avea efecte negative. În acest studiu, studenții care au fost constant lăudați au devenit foarte dependenți de laude și mulți și-au pierdut motivația atunci când laudele au încetat.

Pe scurt, lauda poate avea un impact puternic, însă poate fi atât un motivator, cât și un factor de demotivare.

SURSA FOTO: freepik.com @andrey.a.v

Care este diferența dintre mentalitatea fixă și mentalitatea de creștere?

Atunci când copiii au o mentalitate fixă, ei cred că inteligența și talentele lor sunt trăsături neschimbabile. Consideră că dispun de o cantitate limitată de abilități și atât.

În schimb, cei cu o mentalitate de creștere cred că inteligența și talentele pot fi dezvoltate prin muncă asiduă, strategii eficiente și sprijin din partea altora. Nu cred neapărat că toată lumea are același nivel de inteligență sau talent, dar consideră că fiecare persoană poate progresa.

„Din experiența noastră, am observat că o mentalitate de creștere încurajează o motivație și o performanță mai bune, mai ales în situațiile dificile, cum ar fi tranzițiile școlare complicate. Când copiii (sau adulții) au o mentalitate fixă, dificultățile îi fac să se simtă inadecvați, deoarece percep propriile abilități ca fiind insuficiente, ceea ce le subminează încrederea.

Pe de altă parte, cei cu o mentalitate de creștere văd dificultățile ca parte firească a procesului de învățare, fiind mai predispuși să le abordeze cu entuziasm și să caute noi strategii mai eficiente. Acest principiu se aplică atât elevilor în clasă, sportivilor pe teren, cât și angajaților la locul de muncă”, mai spune profesorul de la Stanford.

Un aspect esențial de reținut este că mentalitățile pot fi schimbate. O mentalitate de creștere poate fi învățată, iar odată adoptată, oamenii devin mai motivați, mai rezilienți și mai capabili să aibă succes.

Vezi și Profesor Stanford, după o amplă cercetare: Aceștia sunt părinții care fac cel mai mult rău copiilor!

Ce este „grit” și de ce este important pentru copii?

„Grit” reprezintă perseverența și determinarea necesare pentru a atinge obiective pe termen lung. Toate realizările dificile necesită aceste calități, iar cercetările realizate de Angela Duckworth și colegii săi de la Universitatea din Pennsylvania au arătat că o mentalitate de creștere favorizează dezvoltarea gritului.

Gritul este important atât pentru copii, cât și pentru adulți, deoarece, atunci când se confruntă cu provocări, eșecurile devin inevitabile.

„Într-un studiu realizat împreună cu psihologul Heidi Grant, am analizat studenții de la medicină care urmau un curs foarte dificil de chimie organică. Mulți dintre aceștia au primit note dezamăgitoare la primele examene, însă felul în care au reacționat a făcut diferența.

Unii studenți s-au îndoit de abilitățile lor și și-au pierdut încrederea, în timp ce alții au dat dovadă de grit și au muncit mai mult. Au solicitat ajutorul profesorilor sau asistenților didactici, au participat la sesiuni de revizuire, s-au alăturat grupurilor de studiu și au cerut îndrumare de la colegii mai mari care trecuseră cu succes prin acest curs”, mai spune Carol Dweck.

Deși aceste două grupuri de studenți nu diferă în pregătirea inițială sau capacitățile lor, cei care au arătat perseverență au obținut note finale semnificativ mai bune.

SURSA FOTO: freepik.com @alexkich

Ar trebui să fie lăudat și „eșecul”? De ce?

„Da și nu. Pe de o parte, există eșecuri care sunt constructive. Chiar dacă s-au depus eforturi considerabile, s-au folosit strategii solide, s-au luat decizii înțelepte și riscurile au fost rezonabile, rezultatele pot fi dezamăgitoare. În aceste cazuri, dacă eșecul este analizat și se învață din el, ar trebui să fie apreciat.

De exemplu, o fundație din Silicon Valley oferă un premiu pentru `eșecul anului` angajaților care au învățat cel mai mult din greșelile lor și care vor contribui astfel la succesul viitor al organizației.

Într-un studiu realizat împreună cu psihologul Mary Murphy, asupra companiilor din topul Fortune 500, am descoperit că angajații din organizațiile cu o mentalitate de creștere considerau că, dacă își asumă un risc justificat și eșuează, compania i-ar sprijini. Prin urmare, angajații se simt mai liberi să fie creativi și inovatori”, a mai spus profesorul de la Stanford pentru sursa citată.

Pe de altă parte, „eșecurile evitabile, cauzate de obiceiuri de lucru nesănătoase, probleme previzibile sau colaborare deficitară, nu sunt demne de laudă. Cu toate acestea, ele pot oferi oportunități valoroase pentru feedback și dezvoltare”.

Unii atribuie succesul Silicon Valley tocmai deschiderii către eșec, reflectată în motto-ul neoficial: „Eșuează devreme, eșuează des, pentru a reuși mai devreme”.

Citește și Psiholog Stanford: „Acestea sunt primele trei lucruri de care copiii au nevoie, dar majoritatea părinților NU reușesc să le ofere”

Este talentul înnăscut sau dobândit, sau ambele?

„Probabil că este o combinație între cele două, însă cu siguranță orice talent existent este cultivat prin pasiune și dedicare.

Studiul de referință al psihologului suedez Anders Ericsson a demonstrat acest lucru foarte bine. El susține că este nevoie de aproximativ 10.000 de ore de practică pentru a deveni expert într-un domeniu – însă nu este vorba doar de simpla exersare. Este vorba despre practică deliberată, care implică să te concentrezi asupra aspectelor la care încă nu excelezi și să aprofundezi ceea ce faci deja bine. Aceasta presupune să îți asumi constant provocări dificile și să perseverezi.

Din punctul meu de vedere, mesajul important este că nu poți ști niciodată cât de bun poți deveni într-un domeniu până nu îl abordezi cu pasiune, dedicare și perseverență”, conchide cercetătorul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.