Vezi versiune Desktop
„Iubește-ți copilul! Nu este nimic mai dăunător pentru el decât să simtă că nu-ți pasă”, avertizează experții în parenting: „Rămân cicatrici pe viața!”
Un copil de un an abia începe să meargă, în timp ce un copil de doi ani se îndepărtează cu bucurie de tine. Un copil de patru ani este mereu în mișcare, își imaginează constant și întreabă mereu „de ce?”, în timp ce un copil de cinci ani începe să poată sta liniștit și să asculte perioade mai lungi.
Copiii NU s-au schimbat, dar așteptările noastre privind comportamentul lor au evoluat. În doar o generație, copiii încep școala la vârste din ce în ce mai mici și petrec mai mult timp la școală decât oricând. Li se cere tot mai des să asimileze conținut academic la o vârstă fragedă, adesea peste capacitatea lor de dezvoltare.
În 1998, 31% dintre profesori se așteptau ca micuții să învețe să citească în grădiniță. În 2010, acest procent a crescut la 80%. În prezent, se așteaptă ca cei mici să știe să citească încă din grădiniță și să devină cititori competenți la scurt timp după, în ciuda cercetărilor care arată că alfabetizarea timpurie poate fi mai dăunătoare decât benefică.
În raportul lor, Reading in Kindergarten: Little to Gain and Much to Lose, profesorul Nancy Carlsson-Paige și colegii ei avertizează asupra pericolelor predării premature a cititului: „Atunci când copiii sunt expuși la experiențe educaționale care nu sunt adaptate nivelului lor de dezvoltare sau nu sunt în armonie cu nevoile și culturile lor de învățare, acest lucru le poate provoca daune semnificative, inclusiv sentimente de inadecvare, anxietate și confuzie.”
SURSA FOTO: freepik.com @Ravindushan
În loc să recunoaștem că problema este școala, dăm vina pe copii. Astăzi, copiii care nu citesc la un anumit standard stabilit artificial sunt adesea etichetați cu „întârziere în citire” și li se prescriu diverse intervenții pentru a-i ajuta să recupereze.
La școală, toți trebuie să fie la fel. Dacă nu ascultă profesorul și petrec prea mult timp visând cu ochii deschiși sau foindu-se pe scaune, copiii mici sunt adesea etichetați cu tulburare de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) și, în mod alarmant de frecvent, li se administrează medicamente psihotrope puternice.
Centers for Disease Control and Prevention (CDC) din SUA raportează că aproximativ 11% dintre copiii cu vârste cuprinse între 4 și 17 ani au fost diagnosticați cu ADHD, iar acest număr a crescut cu 42% între 2003-2004 și 2011-2012, majoritatea celor diagnosticați fiind tratați cu medicamente. Mai îngrijorător este faptul că o treime dintre aceste diagnostice sunt făcute la copiii sub vârsta de 6 ani.
Copiii care încep școala ca cei mai mici din clasa lor au o probabilitate mai mare de a primi un diagnostic de ADHD decât colegii lor mai mari.
Nu ar trebui să ne surprindă faptul că, pe măsură ce plasăm copiii mici în medii de învățare artificiale, separați de familia lor pentru perioade lungi de timp și le cerem să urmeze un curriculum standardizat, bazat pe teste, acest lucru devine prea mult pentru mulți dintre ei.
SURSA FOTO: freepik.com @pixstocker
Noile descoperiri ale cercetătorilor de la Harvard Medical School confirmă că NU copiii sunt cei care eșuează, ci școlile în care îi plasăm prea devreme. Acești cercetători au descoperit că cei mai mici copii din clasă au o probabilitate mult mai mare de a fi diagnosticați cu ADHD decât colegii lor mai mari. De exemplu, în statele din SUA care au data limită de înscriere la 1 septembrie, copiii născuți în august au avut cu 30% mai multe șanse de a fi diagnosticați cu ADHD decât colegii lor mai în vârstă.
Cercetătorul principal al studiului de la Harvard, Timothy Layton, concluzionează: „Descoperirile noastre sugerează că un număr mare de copii sunt supradiagnosticați și supratratați pentru ADHD, deoarece se întâmplă să fie relativ imaturi în comparație cu colegii lor mai în vârstă din primii ani de școală elementară.”
Părinții nu au nevoie de cercetători de la Harvard pentru a înțelege că un copil care abia a împlinit cinci ani este într-un stadiu de dezvoltare diferit față de un copil care se apropie de șase ani. În schimb, părinții trebuie să fie împuterniciți să conteste motivele și mandatele guvernamentale legate de școlarizare și să aibă opțiunea de a renunța de a-l înscrie atât de devreme.
Pe măsură ce școlarizarea devine mai rigidă și ocupă tot mai mult din copilărie, aceasta aduce daune tot mai mari copiilor. Mulți dintre ei nu pot îndeplini așteptările academice și comportamentale nerealiste impuse la o vârstă atât de fragedă și, în consecință, sunt etichetați și tratați pentru întârzieri și tulburări care adesea există doar într-un context școlar.
Părinții ar trebui să respingă această tendință alarmantă de a-și înscrie copiii mai devreme la școală și să-i țină acasă mai mult timp!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Temele pentru acasă sunt o...
Temele pentru acasă sunt o...
