Foto: Freepik @ tongpatong

Atunci când un copil se refugiază în brațele părinților cu lacrimi și nervi, el transmite un mesaj profund: „Am nevoie de tine pentru că aici mă simt în siguranță.” Este un semn de încredere și un apel de ajutor. În acel moment, copilul nu are nevoie de judecată sau de soluții rapide, ci de validare, empatie și spațiu pentru a-și exprima emoțiile.

În schimb, atunci când părinții minimizează emoțiile copilului, acest spațiu de siguranță începe să se destrame. Copilul învață că nu este ascultat, că trăirile lui nu sunt importante și, în timp, va înceta să se mai deschidă. Această pierdere de conexiune poate avea consecințe pe termen lung asupra relației părinte-copil, dar și asupra modului în care copilul își gestionează emoțiile.

”În momentul în care ei vin către noi cu toate durerile lor, cu toate frustrările lor, cu nervii, lacrimile pe care evident nu le pot controla din momentul în care au început să le șiroiască pe obraz, o fac pentru că alături de noi se simt în siguranță, o fac pentru că nu se pot controla, o fac pentru că au nevoie să-i ajutăm să-și gestioneze corect emoțiile, să poată să scoată afară ceea ce simt, ceea ce-i macină, ceea ce gândesc într-un mediu, așa cum am spus, de siguranță, alături de mama sau de tata. Iar dacă noi le minimizăm trăirile, ei nu să mai vină la noi atunci când simt toate aceste lucruri, dacă noi le spunem copiilor noștri: ”N-ai de ce să plângi, e o prostie chestia asta”, ”Hai mă mami, serios au râs copiii de tine la grădiniță”, a subliniat exeprta în parenting, Urania Cremene.

Foto: Freepik @prostooleh

Un mediu sigur pentru creșterea emoțională

Așa cum spune Urania Cremene, copiii cresc în spațiul de siguranță emoțional pe care părinții îl creează. Este rolul nostru, ca părinți, să le oferim acest mediu în care să se simtă ascultați, înțeleși și acceptați.

Plânsul și furia sunt modalități naturale de descărcare a tensiunilor emoționale. Atunci când copilul vine către noi, el caută nu doar alinare, ci și un model de reziliență. Răspunsul nostru în acele momente definește cât de deschis și încrezător va fi copilul în relația cu noi, dar și cu sine însuși.

Așadar, data viitoare când copilul tău vine la tine cu lacrimi pe obraz sau cu frustrări intense, amintește-ți: este un privilegiu că el te alege să-i fii alături. Nu-l respinge, ci oferă-i spațiul și sprijinul de care are nevoie pentru a-și descoperi propriile puteri. Acesta este fundamentul unei relații sănătoase și al unei vieți emoționale echilibrate.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.