„Copilului meu adolescent îi este rușine de mine!” De ce se întâmplă și cum să gestionezi situația într-un mod pozitiv. FOTO: freepik.com @user8647581

Deși este normal să te simți trist sau inconfortabil în astfel de momente, este important să iei acest lucru personal și să încerci să înțelegi de ce se întâmplă asta și ce poți face pentru a nu afecta relația cu copilul.

Adolescența este o perioadă în care tinerii încep să se îndepărteze treptat de părinți și să exploreze lumea din jurul lor. Ei încep să-și formeze propria identitate și încearcă să se încadreze în grupurile sociale cu care se identifică. Acest proces poate duce la o dorință de a se diferenția de părinți și de a se distanța de imaginea pe care aceștia o proiectează în public.

Citește și Povestea lui Matei, tânărul de 14 ani care nu a avut niciodată televizor sau ecrane acasă: „Sunt fericit”. A avut timp să își înceapă propria afacere

Identitatea în adolescență și sentimentul de rușine

Adolescența este o perioadă a vieții în care copiii noștri încep să-și descopere propria identitate și să se desprindă treptat de noi, părinții lor. Pe măsură ce se îndreaptă spre independență, este perfect normal ca adolescenții să resimtă uneori un sentiment de rușine față de părinți. Această rușine nu indică neapărat greșelile noastre ca părinți sau o relație deficitară cu copiii noștri.

Pe măsură ce adolescenții se maturizează și își dezvoltă identitatea proprie, sentimentele de rușine față de părinți tind să se estompeze treptat. Deși fiecare adolescent este unic și experimentează propriile sale situații, există câteva motive comune care pot genera această rușine în această etapă a vieții.

Una dintre cauzele principale ale rușinii adolescenților este legată de schimbările fizice și de imaginea de sine. În timpul adolescenței, corpul lor trece printr-o serie de transformări semnificative, iar tinerii devin extrem de autocritici în privința aspectului lor. Este perfect normal ca ei să se îngrijoreze cu privire la felul în care arată în comparație cu ceilalți și să simtă rușine în a discuta cu părinții despre schimbările corporale, cum ar fi menstruația, dezvoltarea sânilor, creșterea părului sau apariția acneei.

Există și anumite subiecte de conversație care pot provoca jenă adolescenților atunci când vine vorba să le abordeze cu părinții. Astfel de subiecte includ sexualitatea, relațiile romantice, planurile de viitor, performanțele academice sau viața socială. Adolescenții pot simți rușine sau inhibiție în a discuta aceste aspecte cu părinții, datorită dorinței de a-și păstra intimitatea sau de a fi judecați.

Diferențele culturale pot contribui, de asemenea, la sentimentul de rușine al adolescenților față de părinți. Adolescenții pot considera că există o discrepanță semnificativă între ei și părinți în ceea ce privește preferințele muzicale, modul de a se îmbrăca sau de a petrece timpul liber, chiar și în felul în care comunică. Atunci când această percepție este combinată cu dorința puternică de a se integra și de a fi acceptați de grupurile de colegi, nu este de mirare că adolescenții pot simți rușine în prezența părinților lor sau când aceștia interacționează cu prietenii lor.

Situațiile jenante pot juca, de asemenea, un rol în sentimentul de rușine al adolescenților. Uneori, părinții pot face un comentariu nefericit sau pot fi implicați în situații care sunt considerate jenante de către copiii lor. Gesturi de afecțiune în public sau glumele făcute în fața prietenilor adolescenților pot contribui la acest sentiment de rușine.

În plus, adolescenții dezvoltă o nevoie crescută de intimitate și spațiu personal în această etapă a vieții lor. Ei pot dori să-și aducă prietenii acasă, iar prezența părinților poate crea disconfort în cazul în care adolescenții simt că spațiul lor personal sau prieteniile lor sunt amenințate.

Vezi și „Nu-mi mai spune ce să fac!” Furia la adolescenți: Cea mai bună metodă de a-i ajuta să-și canalizeze emoțiile într-un mod sănătos, potrivit psihologilor

Copilului meu îi este rușine de mine: cum să fac față situației?

Cum să faci față situației atunci când copilul tău manifestă rușine? Iată câteva sfaturi de la experți!

Comunicare deschisă: Menținerea unei comunicări deschise și respectuoase cu fiul tău este esențială. Ascultă-l cu atenție, empatizează cu sentimentele sale și încearcă să înțelegi de ce simte rușine. Asigură-l că ești acolo pentru el și că îți pasă de emoțiile sale.

Respectă-i intimitatea: Adolescentul tău are nevoie de spațiu și intimitate pentru a-și dezvolta propria identitate. Stabilește limite clare și respectă-le. Permite-i să-și gestioneze relațiile și să-și păstreze viața privată, dar fii acolo atunci când are nevoie de sprijin sau consiliere.

Caută momente de conexiune: Încearcă să găsești activități sau interese comune care să vă apropie și să vă întărească relația. Petreceți timp împreună și arată-i că ești interesat de viața lui. Fii deschis și receptiv la discuțiile despre prieteni, pasiuni sau preocupări.

Utilizează umorul: Umorul poate fi o modalitate eficientă de a reduce tensiunea și de a aborda situațiile jenante. Fii deschis la glume și încearcă să abordezi situațiile într-un mod relaxat și prietenos. Acest lucru poate ajuta la dezamorsarea rușinii și la crearea unei atmosfere mai confortabile.

Caută sprijin profesional: Dacă situația persistă sau te îngrijorează în mod constant, nu ezita să cauți ajutor din partea unui specialist în domeniul sănătății mintale. Un terapeut sau consilier poate oferi ghidare și strategii personalizate pentru a gestiona mai bine această situație.

Este important să-ți amintești că fiecare adolescent este unic și poate avea propriile sale motive și experiențe legate de rușine. Fii răbdător, oferă-i sprijinul tău necondiționat și încurajează-l să își dezvolte încrederea în sine și propria identitate.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.