A fost desemnat cuvântul anului 2024! Termenul a fost căutat de aproape 130.000 de ori pe Cambridge Dictionary
Cea mai frecventă întrebare este de obicei care este naționalitatea unui bebeluș născut în timpul unui zbor, o întrebare cu adevărat complexă, deoarece depinde de toți actorii implicați în eveniment: țara de origine a părinților, țara căreia îi aparține compania aeriană (la nivel legal se numește „teritoriu fictiv”, iar legile acestora sunt guvernate în funcție de țara deținută), spațiul aerian în care are loc nașterea și țara de destinație a zborului în cauză.
Deși fiecare caz poate fi analizat într-un mod particular, există două tipuri de legi în temeiul cărora se încadrează practic toată legislația la nivel mondial: dreptul de pământ și dreptul de sânge.
Ius sanguinis (din latină, „dreptul de sânge”) este criteriul legal pe care îl poate adopta un ordin pentru acordarea naționalității. Potrivit acesteia, o persoană dobândește naționalitatea părinților prin simplul fapt de apartenență, chiar dacă locul nașterii este o altă țară. Marea majoritate a țărilor sunt guvernate de această lege.
Dreptul de sânge oferă o cale importantă de conservare a identității și apartenenței culturale pentru indivizi, asigurând că aceștia pot păstra legătura cu țara de origine a părinților lor.
Dreptul de pământ, cunoscut și sub denumirea de jus soli (în latină, „dreptul de loc”), este un principiu juridic care stabilește că o persoană dobândește automat cetățenia unei țări prin simplul fapt de a se naște pe teritoriul acesteia. Acest criteriu poate intra în contradicție cu ius sanguinis (în latină, „dreptul sângelui”), care stabilește că cetățenia se moștenește de la rudele de sânge, fie ele părinții sau alți membri ai familiei. Statele Unite și Canada sunt exemple reprezentative de țări care aplică dreptul de pământ în legislația lor.
Dreptul de pământ se bazează pe premisa că locul nașterii determină naționalitatea unei persoane. Astfel, dacă cineva se naște pe teritoriul unei țări, acel individ devine automat cetățean al acelei țări, indiferent de cetățenia părinților săi. Această abordare are ca scop asigurarea unui tratament egal și nediscriminatoriu pentru toți cei născuți pe teritoriul unei țări, indiferent de originea lor.
Cu toate acestea, dreptul de pământ poate intra în contradicție cu ius sanguinis, care acordă mai multă importanță legăturii de sânge și originii etnice în determinarea cetățeniei. Ius sanguinis stabilește că naționalitatea se moștenește de la părinți, indiferent de locul nașterii. Astfel, un copil poate dobândi cetățenia părinților săi, chiar dacă s-a născut într-o altă țară.
Statele Unite și Canada sunt cunoscute pentru aplicarea dreptului de pământ în legislația lor. Aceste țări acordă automat cetățenia copiilor născuți pe teritoriul lor, indiferent de cetățenia părinților.
Atunci când un copil se naște în timpul unui zbor, principiul dreptului de sânge va prevala în determinarea cetățeniei sale, respectând astfel naționalitatea părinților săi. În cazul în care nașterea are loc în spațiul aerian al țărilor care permit aterizarea și prevăd dreptul de cetățenie în astfel de circumstanțe, copilul poate avea dreptul la dublă cetățenie, cu excepția situațiilor în care părinții decid să renunțe la una dintre cetățenii sau în cazul în care țara de origine a părinților nu recunoaște conceptul de dublă cetățenie.
Este important de menționat că pot exista particularități în astfel de situații. De exemplu, în cazul în care mama este o refugiată fără statut legal într-o altă țară, este necesară o abordare individualizată și consultarea cu un avocat specializat pentru a găsi soluții legale adecvate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Temele pentru acasă sunt o...
Titi Aur, instructor de conducere defensivă, vine cu...
Furia și izbucnirile...