Vezi versiune Desktop
Poate copilul meu să lipsească de la școală cu câteva zile înainte de vacanța de vară? Ce riscuri implică această decizie?
Imaginea clasică a bunicilor care spun povești, plimbă copiii în parc sau joacă jocuri de societate este tot mai departe de realitatea zilelor noastre.
Potrivit cercetării publicate în 2025 în Journal of Children and Media și coordonate de Cecilia Sada Garibay și Matthew Lapierre, dispozitivele digitale joacă un rol din ce în ce mai important în relația dintre bunici și nepoți.
Pe măsură ce bunicii preiau un rol mai activ în îngrijirea copiilor, ajung să influențeze și modul în care aceștia interacționează cu tehnologia.
Studiul arată clar: aproape 50% din timpul petrecut de copii cu bunicii este ocupat de activități în fața ecranelor, fie că este vorba despre televizor, telefon, tabletă sau computer.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Studiul realizat de Universitatea din Arizona a analizat 350 de bunici americani care, deși nu sunt tutori legali sau îngrijitori principali, au grijă de nepoți cel puțin de trei ori pe lună.
Vârsta medie a bunicilor a fost de 55 de ani, iar copiii îngrijiți aveau între 2 și 10 ani.
În medie, o zi petrecută împreună însemna șapte ore de interacțiune, dintre care aproape trei erau dedicate activităților în fața ecranelor: aproximativ două ore de desene animate și o oră pentru jocuri video sau aplicații digitale.
Însă, potrivit cercetătorilor, nu este vorba doar despre comoditate sau lipsa altor opțiuni. Utilizarea ecranelor reflectă o realitate mai complexă, influențată de relația fiecărui bunic cu tehnologia.
Una dintre cele mai importante concluzii ale studiului este că încrederea digitală a bunicilor este factorul principal care influențează modul în care mediază accesul copiilor la conținutul digital.
Bunicii de azi nu mai seamănă cu cei de acum 20 de ani. Mulți dintre ei sunt încă activi profesional sau au ieșit recent din câmpul muncii. Au trăit tranziția digitală, dar nu toți s-au adaptat în același ritm.
Acest decalaj tehnologic influențează modul în care gestionează timpul petrecut de nepoți în fața ecranelor.
Cei mai familiarizați cu tehnologia preferă o abordare bazată pe dialog și implicare: urmăresc conținutul împreună cu copilul, îl ajută să înțeleagă ceea ce vede și fac legături cu propriile experiențe sau cu povești din copilărie. Pentru acești bunici, tehnologia nu este un dușman, ci un instrument care, folosit corect, poate consolida legătura cu nepoții.
La polul opus, bunicii mai puțin confortabili cu mediul digital recurg la măsuri restrictive, limitarea timpului petrecut în fața ecranelor sau interzicerea unor aplicații și dispozitive.
Însă studiul arată că această abordare strictă nu este neapărat mai eficientă. Dimpotrivă, copiii expuși unei medieri bazate pe conversație și implicare dezvoltă o gândire critică mai bună cu privire la conținutul consumat.
Un alt aspect al studiului este faptul că viziunea personală a bunicilor despre impactul mass-media, pozitiv sau negativ, nu influențează doar timpul petrecut în fața ecranelor, ci și relația lor cu părinții copiilor.
Bunicii care au o percepție negativă asupra tehnologiei tind să aibă mai multe dezacorduri cu părinții legate de utilizarea media, ceea ce, în anumite cazuri, afectează satisfacția generală față de relația de familie.
În schimb, bunicii cu o viziune mai echilibrată, care recunosc atât riscurile, cât și beneficiile mediilor digitale, raportează relații mai bune cu părinții nepoților lor.
Această diferență subliniază un aspect important: dezbaterea despre ecrane nu este doar una tehnică sau educațională, ci și emoțională și generațională.
SURSA FOTO: freepik.com @The Yuri Arcurs Collection
Studiul identifică patru strategii principale folosite de bunici pentru a gestiona utilizarea ecranelor de către nepoții lor.
Prima este supravegherea, în care bunicul observă ce face copilul fără a interveni activ.
A doua strategie este restricționarea, care presupune stabilirea unor limite privind timpul petrecut în fața unui ecran sau tipul de conținut permis.
O altă strategie este instruirea, în care bunicul însoțește copilul, explicându-i ce vede și ajutându-l să interpreteze conținutul.
În cele din urmă, există co-utilizarea, o abordare în care bunicul și copilul vizionează un serial sau se joacă împreună pe un dispozitiv.
Cu toate acestea, co-utilizarea este cea mai rar întâlnită dintre aceste strategii. Puțini bunici aleg să împărtășească efectiv acea experiență digitală cu nepoții lor.
Totuși, experții subliniază că această metodă este una dintre cele mai valoroase, deoarece permite dezvoltarea unei conexiuni și a unei înțelegeri critice a mediului digital.
Ceea ce dezvăluie acest studiu nu este doar o statistică îngrijorătoare, ci și o invitație de a regândi legăturile familiale dintr-o perspectivă intergenerațională.
În calitate de îngrijitori frecvenți pentru milioane de copii din întreaga lume, bunicii au un rol foarte important de jucat.
Pentru a face față acestei provocări, este bine să se încurajeze formarea digitală pentru bunici, să se creeze spații de dialog între generații și să se recunoască valoarea experienței lor.
Cheia nu este să eliminăm ecranele, ci să învățăm să le gestionăm cu bun simț și responsabilitate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Copilul tău învață mersul pe bicicletă atunci când...
O viitoare mamă a stârnit o...
