Vezi versiune Desktop
Ce facem cu ”plocoanele” pentru profesori? Se mai dau? Oana Moraru: ”Învățătoarea care face asta este o țoapă”
Învățământul primar aduce cu sine nu doar cunoștințe, ci și provocări, iar temele pentru acasă sunt un aspect cu impact semnificativ asupra dezvoltării elevilor. Claudia Chiru ne dezvăluie o perspectivă importantă asupra acestui subiect, evidențiind că temele oferă copiilor oportunitatea de a-și evalua cunoștințele și de a le aplica în diverse situații. Potrivit profesorului pentru învățământul primar, momentul temelor reprezintă nu doar o repetiție a ceea ce s-a învățat în clasă, ci și un test al înțelegerii și aplicării acestor cunoștințe. Este momentul în care copiii devin conștienți de limitele și abilitățile lor, având ocazia să își testeze capacitatea de a rezolva problemele pe cont propriu.
Un aspect subliniat de profesoara Claudia Chiru este importanța autonomiei în rezolvarea temelor. Ea argumentează că implicarea părinților este un obicei nesănătos și că este esențial să le oferim copiilor spațiul și responsabilitatea de a-și gestiona singuri temele.
„Temele pentru acasă reprezintă momentul în care copilul își de seama ce știe și ce nu. El atunci realizează dacă a înțeles și dacă poate să aplice. Pentru că una este să înțeleagă atunci pe moment și alta este să meargă acasă după câteva ore și să poată să aplice și în mai multe situații diferite. Deci, tema este momentul copilului în care el află ce poate și ce nu, pentru a putea veni a doua zi la școală și a-i spune doamnei învățătoare: `eu n-am reușit să fac acest exercițiu`.
Tema este doar a copilului și trebuie făcută doar de acesta singur. Ajutorul părinților la teme este un obicei care este creat greșit și trebuie să lucrăm, să creăm un obicei sănătos. Obiceiul sănătos este acela de a-ți lăsa copilul să-și facă tema singur, într-un cadru liniștit, la biroul lui, într-un spațiu care este al lui destinat pentru temă și este învățat de la școală să încerce să găsească soluții. Are mai multe variante: se uită pe maculator pe ce a făcut în clasă, poate să ia legătura cu un coleg, să-l întrebe, să se sfătuiască, să-și aducă aminte. În cazul meu, poate să îmi scrie și mie un mesaj, să mă întrebe, poate să meargă la părinte și să spună: `nu știu să fac această problemă`, dar părintele nu poate să îi spună cum se face problemă! Poate să-l îndrume: `păi, hai să vedem ce. Nu știi unde te-ai blocat?` Genul acesta de întrebări, nu să zică `a, OK, îți dau eu rezolvarea`. Sau și mai rău, `nu știu să fac nicio problemă, hai să sunăm la vecina, hai să sunăm pe mătușa, hai să sunăm pe unchiul`.
Deci, copilul trebuie să își facă tema singur. Dacă epuizează toate resursele acestea, trebuie să vină la școală cu ea nefăcută și să spună `nu am știut să fac acest exercițiu la temă`. Eu, de exemplu, corectez temele în fiecare zi cu elevii mei și atunci când nu știu, facem în clasă”, a precizat Claudia Chiru.
Fondatoarea SAGA Kid ne dezvăluie că, deși copiii din clasa pregătitoare nu primesc teme propriu-zise, ei sunt introduși într-o rutină școlară esențială. Această rutină nu se referă doar la învățarea conținutului școlar, ci și la aspecte practice precum pregătirea ghiozdanului, alegerea gustării, și familiarizarea cu regulile școlii.
În trecerea la clasa întâi, apar primele teme, iar profesoara subliniază că este esențial să lăsăm copiii să-și facă temele singuri.
„Copiii nu au teme la clasa pregătitoare, dar la clasa pregătitoare copilul intră într-o rutină de școlar: învață să se uite pe orar, să fie conștient că a doua zi merge la școală și că trebuie să-și pregătească ghiozdanul. Ce are în ghiozdan? Ce gustare o să aibă? Cum se întâmplă lucrurile la școală? Poate să se uite pe o carte, să coloreze, să mototolească, să manipuleze niște obiecte și să facă lucruri acasă. Poate să aibă o rutină acasă, să își așeze uniformă sau hainele de școală pe un umeraș, pe un scaun, lucruri de genul acesta.
Apoi, la clasa întâi încep să apară primele teme. Și nu, nu trebuie să stea nimeni lângă copil când își face tema. Acest obicei vine din bebelușie pentru că dacă stai și-i dai să mănânce și stai în spatele lui încontinuu și nu-l lași un pic să greșească, să se murdărească, să se lovească, nu o să vrea să stea singur și nu o să învețe la teme. Copilul stă singur într-o cameră liniștită și iese de acolo când termină”, a mai spus Claudia Chiru.
În ceea ce privește durata recomandată pentru temele de acasă, Claudia Chiru susține că la clasa întâi maximum jumătate de oră este suficient, iar pentru clasele a doua și a treia, intervalul optim se situează între 30 și 40 de minute. Pentru clasa a patra, limita maximă sănătoasă se extinde la 1 oră - 1:25 minute. Profesoara subliniază importanța ca volumul de teme să fie în concordanță cu capacitățile și stadiul de dezvoltare al fiecărui copil. Ea argumentează că este important ca temele să fie realiste, realizabile și fezabile.
„La clasa întâi maximum jumătate de oră e mult. Clasa a doua și a treia 30-40 de minute. Clasa a patra 1 oră - 1:25 minute. Asta ar fi limita maxim sănătoasă. Învățătoarea trebuie să dea un volum de teme acasă despre care să fie conștientă dacă copilul le poate rezolva sau nu. Adică nu are sens să-i dai unui copil 20 de exerciții pentru că îl frustrezi.
Mereu mă gândesc la mine dacă aș avea un șef care mi-ar zice `până mâine Claudia, trebuie să scrii 100 de pagini`. Nu e posibil! Nici el nu poate să scrie! Trebuie să fie ceva real, realizabil, fezabil, pe care copilul să-l poată face pentru că el dorește să facă teme. El dorește să te mulțumească pe tine în primul rând, n-a înțeles încă că de fapt se mulțumește pe el.
Dacă îl ții tot într-un șah și într-un stres, nu evoluează, nu ajungem nicăieri. Noi suntem puși acolo pentru a crește oamenii aceștia mici”, a adăugat Claudia Chiru.
Urmărește emisiunea Părinți Prezenți integral:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Identificarea talentului unui copil este una dintre...
Unii copii par să nu...
