De ce au nevoie cu adevărat copiii de la părinții lor? Descoperă cele 5 lucruri esențiale care fac diferența în bunăstarea lor!
Anorexia, adică lipsa cronică de apetit, poate apărea din diverse motive și poate fi consecința diferitelor patologii. Cu toate acestea, la adolescenți, aceasta are de obicei cauze psihologice și este denumită anorexie nervoasă.
Simptomele anorexiei nervoase sunt:
- refuzul alimentelor
- lipsa poftei de mâncare
- scădere în greutate
- teamă intensă de a deveni gras
- stimă de sine scazută
Disconfortul preadolescent și adolescent este o temă foarte delicată care trebuie să fie confruntă de părinți cu conștientizarea și pregătirea potrivită. Acest lucru, de fapt, dacă este subestimat, poate duce la apariția unor stări patologice, precum anorexia nervoasă.
Când disconfortul adolescentului devine astfel încât să interfereze cu activitățile normale ale lui (cum ar fi mâncatul), este clar că trebuie identificate cauzele problemei, înainte ca aceasta să aibă consecințe dăunătoare pentru sănătate.
A vorbi despre o generație fără idealuri, sau a da vina pe noile modalități de interacțiune tehnologică, nu este de ajutor pentru înțelegerea fenomenului de disconfort al adolescenților și pentru a oferi răspunsurile corecte. Doar cu o analiză atentă a problemei și cu ajutorul unor figuri specializate este posibil să ajuți cu adevărat copiii din orice generație.
Să încercăm să înțelegem puțin mai bine cum pot fi explicate fenomenele de disconfort la adolescenți și în special disconfortul care poate apărea într-o Tulburare de Alimentație (TE) precum anorexia.
Criteriile de diagnosticare DSM-5 ale anorexiei nervoase sunt următoarele:
- Restricționarea aportului de calorii, ceea ce duce la o greutate corporală semnificativ scăzută în contextul vârstei, sexului, traiectoriei de dezvoltare și sănătății fizice. Greutatea corporală semnificativ scăzută este definită ca o greutate sub cea minim normală sau, pentru copii și adolescenți, mai mică decât cea minim așteptată.
- Frica intensă de a crește în greutate sau comportament persistent care interferează cu creșterea în greutate, chiar dacă este semnificativ scăzută.
- Alterarea modului în care un individ experimentează greutatea sau forma corpului, influența excesivă a greutății sau formei corpului asupra nivelului stimei de sine sau lipsa persistentă de recunoaștere a gravității stării actuale subponderale.
Se știe că debutul anorexiei urmează să fie plasat mai des la fete decât la băieți și este adesea cu adevărat tipic perioadei adolescenței.
Adolescența este o perioadă de criză fiziologică, în care o serie de schimbări hormonale și fizice sunt cuplate cu nevoia de a-și structura personalitatea adultă. Ca toate crizele de-a lungul vieții, în funcție de punctele de plecare, se pot instala adevărate tulburări psihice precum anorexia.
Există factori de protecție și factori de risc. Dacă copilul ajunge la adolescență plecând de la o copilărie senină care i-a permis să-și construiască un echilibru psihic solid, criza de adolescență va fi depășită. Dacă, în schimb, băiatul a suferit ceea ce sunt definite drept mici traume de atașament în copilărie, criza de adolescență este picătura care va umple paharul.
Cu o psihoterapie familială însoțită de interviuri individuale cu adolescentul care trebuie ajutat să depășească traumele și să se dezlipească de familie pentru a face față mai bine acestei crize și a-și construi o personalitate independentă, echilibrată și sănătoasă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Temele pentru acasă sunt o...
Titi Aur, instructor de conducere defensivă, vine cu...
Furia și izbucnirile...