EXCLUSIV

Autismul virtual poate să ducă în forma clinică a autismului clasic? Marius Zamfir: „Creierul are niște ferestre de oportunități care se închid și nu se mai dezvoltă corespunzător” / FOTO: freepik.com @Halinskyi Maksym

La Părinți Prezenți, o emisiune moderată de redactorul-șef ParintisiPitici.ro Loredana Iriciuc, psihologul clinician Marius Zamfir, specialist microbiomul uman, președintele Asociației pentru Sănătate Mintală a Copilului, a fost întrebat dacă poate autismul virtual să ducă în forma clinică a autismului clasic.

„Da!”, a răspuns psihologul clinician.

Potrivit lui Marius Zamfir, autorul termenului „autism virtual”, înțelegerea profundă a autismului ca o tulburare de neuroconectivitate este esențială în analizarea acestei probleme. Expertul subliniază că intervenția precoce este importantă, deoarece creierul se structurează în timp pe baza stimulilor și interacțiunilor cu mediul înconjurător.

„Dacă înțelegem cu adevărat ce e autismul, el este o tulburare de neuroconectivitate. De asta e foarte important să facem intervenția precoce! Cu cât avansăm în timp, creierul se structurează pe acea formă”, a mai spus președintele Asociației pentru Sănătate Mintală a Copilului la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.

Citește și Autism virtual | Marius Zamfir: „Multă lume NU a înțeles cu adevărat ce înseamnă!” Definiția CORECTĂ, chiar de la autorul termenului / VIDEO

Marius Zamfir: „În studiul meu am făcut o legătură de cauzalitate cu sindromul instituționalizării și sindromul Mowgli”

Marius Zamfir a povestit despre experiența sa cu copiii care prezentau sindromul instituționalizării, un fenomen care a captat atenția sa încă din 2004. Acest sindrom este definit de neglijarea senzorio-motorie și socio-afectivă pe care o experimentează copiii abandonați în centrele de plasament, unde personalul insuficient și condițiile precare de trai creează un mediu toxic pentru dezvoltarea lor.

„Eu, în studiul meu, de pildă, am făcut o legătură de cauzalitate cu sindromul instituționalizării și sindromul Mowgli.

Sindromul instituționalizării sunt acei copii care, aparent, s-au născut normal, natural. Din păcate sau din fericire, prin 2004 am văzut copii cu acest sindrom al instituționalizării. Nu știam în momentul în care am văzut ce au. Erau niște adolescenți, undeva între 14 și 18 ani.

Pe vremea aia încă nu se auzise atât de mult de autism. Și i-am întrebat: cum ați reușit să strângeți atât de mulți copii cu autism la un loc? Și atunci mi-au spus că nu au autism, au sindromul instituționalizării.

Și zic: păi, ce înseamnă asta? `Păi, uite, copiii s-au născut normal, dar au fost abandonați la centrele de plasament. După Revoluție, majoritatea asistenților medicali, îngrijitorilor de acolo au plecat în străinătate, aveam un îngrijitor la 50 de copii și astfel copiii aceștia au avut parte de o privare foarte mare senzorio-motorie și socio-afectivă`. 

Sindromul instituționalizării s-a numit mult timp autism-like, adică un autism ușor. Ce s-a observat în recuperarea acestor copii este că în momentul în care au fost preluați din centrele de plasament și introduși în familie, vorbim în general de vârsta de 3-4 ani, prognosticul lor a fost foarte favorabil.

Deci, când muncitorii au început să fie puși la treabă, copiilor au început să li se dezvolte din nou mecanismele sociale, mecanismele de dezvoltare neuronală. Ei au fost doar privați din punctul acesta de vedere”, a spus Marius Zamfir.

Vezi și „Disecarea” autismului. Marius Zamfir: „N-am putut să accept că așa s-a născut copilul! În peste 90% din cazuri, copilul, până într-un anumit moment, a avut o evoluție bună!” / VIDEO

Sindromul Mowgli

Președintele Asociației pentru Sănătate Mintală a Copilului explică că sindromul Mowgli este asociat cu copiii crescuți de animale sălbatice. Este vorba despre copii pierduți, abandonați sau aruncați și crescuți de lupi sau alte animale. Chiar și în România au existat cazuri similare. În aceste situații, copiii sunt descoperiți la vârste variate, de la 6 la 12 ani, iar intervenția ulterioară în scopul recuperării lor este adesea imposibilă.

„Cu cât avansăm în vârstă, ne ducem pe sindromul Mowgli. Sunt acei copii crescuți de animale. Am avut foarte multă cazuistică clinică, în urmă cu 50-100 de ani, inclusiv la noi în țară.

Copii pierduți, abandonați, aruncați și crescuți, în general, de lupi. Lupii luau și creșteau copilași. Copiii aceștia au fost găsiți la 6, la 7, la 10, la 12 ani, dar nu s-a mai putut face mai nimic cu ei.

Creierul are niște ferestre de oportunități unde își dezvoltă mecanismele sociale. De pildă, în teoria atașamentului se spune că persoana adultă va avea baza atașamentului fix ca interacțiunea pe care el o are în primii 2 ani de viață cu părinții. Dacă părinții nu-i oferă atașament, nu-i oferă îngrijire, nu-i oferă mecanisme din acestea prin care el să-și dezvolte în creier niște mecanisme de empatie, i se atrofiază zonele respective din creier și nu se mai dezvoltă corespunzător”, a mai explicat Marius Zamfir. 

Citește și „Din 1.000 de copii nou diagnosticați cu autism, 93% s-au născut prin cezariană”. Marius Zamfir, semnal de alarmă: „Dacă bebelușul nu se naște pe cale naturală, trebuie să solicitați ASTA!” / VIDEO

Psiholog Marius Zamfir: „Ferestrele în care se înmagazinează foarte multă informație la nivel inconștient, pe care o vom folosi ulterior”

SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm

Psihologul clinician Marius Zamfir aduce în discuție un aspect important al dezvoltării creierului la copii, subliniind importanța ferestrelor de oportunități în care aceștia înmagazinează informații esențiale pentru dezvoltarea ulterioară. Expertul explică că în primele etape ale vieții, între 0 și 2 ani, copiii au niște zone cerebrale active în timpul somnului fără vise, perioadă în care creierul se odihnește, dar în același timp procesează și stochează informațiile primite în timpul zilei. Între 2 și 6 ani, creierul copilului intră în starea de unde theta. 

„Ferestrele de oportunități ale creierului se închid din ce în ce mai mult. De pildă, copilul între 0 și 2 ani are niște niște unde cerebrale pe care noi le avem în somnul fără vise, de asta nu avem amintiri. Dar, în perioada asta copilul înmagazinează foarte, foarte multe informații. Creierul în somnul fără vise, de fapt, el se relaxează, se odihnește, nu stă pe loc, dar, într-adevăr, se odihnește, dar mai ales sortează foarte bine informația.

Între 2 și 6 ani, creierul copilului se află în undele theta, undele pe care le întâlnim în somnul cu vise. De asta avem amintiri aici, undeva, dar ca prin vis. Și la fel, înmagazinăm foarte, foarte multă informație.

Astea sunt niște ferestre în care se înmagazinează foarte multă informație la nivel inconștient, pe care o vom folosi ulterior”, a mai precizat Marius Zamfir.

Vezi și Legătura dintre microbiomul uman și sănătatea creierului. Marius Zamfir: „Noi cazuri foarte multe de autism am început să avem după anii 2000. Sunt mulți factori potențiali!” / VIDEO

URMĂRIȚI EMISIUNEA INTEGRAL:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.