Contrar ideilor preconcepute, o familie considerată distrusă nu se limitează la situația în care copiii trăiesc doar cu un singur părinte. Chiar dacă tabuurile persistă și în prezent, ele au contribuit la perpetuarea ideii că doar familia „tradițională” este cea funcțională. Cu toate acestea, realitatea este mult mai complexă.

Familii monoparentale sau cu părinți de același sex au demonstrat că pot oferi un mediu stabil și iubitor pentru creșterea copiilor. Definirea unei familii funcționale ar trebui să depășească barierele convenționale și să recunoască diversitatea formelor de relații și de parenting.

Citește și Știi ce se întâmplă de fiecare dată când îl minți pe copilul tău? Expert: „O forță distructivă în relația cu micuțul”

Caracteristicile unei familii disfuncționale

FOTO: freepik.com @kuprevich

În evaluarea unei familii pentru a determina dacă poate fi considerată dezorganizată sau disfuncțională, există mai multe criterii care trebuie luate în considerare. Așa cum am subliniat anterior, simplul fapt că o mamă (sau un tată) trăiește singură cu copiii săi nu este suficient pentru a eticheta familia respectivă drept disfuncțională. De fapt, există multe cazuri în care părinții singuri sunt capabili să ofere un mediu mult mai sănătos pentru dezvoltarea copiilor decât unele familii considerate „tradiționale”. Astfel, pentru a determina dacă o familie este disfuncțională sau nu, există 5 criterii de luat în considerare, conform psihologilor.

Disfuncționalitate din cauza dependențelor

Numărul de locuitori într-o casă nu este determinant atunci când vine vorba despre disfuncționalitate; problema devine evidentă atunci când dependențele afectează mediul familial, având consecințe asupra celor mai mici membri.

Tratarea dependențelor este o provocare, deoarece presupune ca persoana afectată să recunoască și să accepte ajutorul. Din păcate, acest lucru nu se întâmplă în majoritatea situațiilor, ceea ce blochează posibilitatea schimbărilor comportamentale. Astfel, chiar și în timp, această persoană poate continua să pună în pericol familia. Pe lângă faptul că nu servește ca un model pozitiv pentru copii, poate cauza leziuni psihologice semnificative.

Disfuncţionalitate din cauza violenţei

Un mediu în care persistă violența, fie ea fizică sau psihologică, reprezintă o realitate inadecvată pentru dezvoltarea unui copil, deoarece acesta devine în cea mai mare parte victima. Impactul asupra copiilor este semnificativ atunci când sunt martorii agresiunii dintre părinți, fie prin acte de violență fizică sau prin insulte verbale. Cu toate acestea, consecințele negative se extind și asupra violenței pe care copiii o pot observa în relațiile părinților cu persoane din afara familiei.

Disfuncționalitate datorată exploatării sau abuzului

Chiar dacă legislația în domeniu devine din ce în ce mai strictă în ceea ce privește identificarea și pedepsirea abuzului asupra copiilor, procentele de astfel de incidente nu scad în ritmul așteptat. În această situație, vorbim nu doar despre cazuri de abuz asupra copiilor, ci și despre exploatarea lor: unele familii își supun copiii la munci grele în condiții precare.

Disfuncţionalitate din cauza abandonului

Pentru a crește într-un mod sănătos, copiii au nevoie de un mediu în care să se simtă protejați și iubiți. Atunci când un părinte decide să fie singur și sincer cu copilul său, acesta are, de obicei, capacitatea de a înțelege treptat situația. Cu toate acestea, este cu totul altă poveste când un copil este lăsat să presupună că unul dintre părinți nu l-a iubit și a dispărut pur și simplu din viața sa.

Disfuncționalitate din cauza relației proaste dintre părinți

Ultimul criteriu relevant în evaluarea disfuncționalității unei familii se axează pe dinamica relațională dintre părinți. Dacă există lipsa unității între părinți, dacă nu se manifestă respect și admirație reciprocă, și dacă nu colaborează în echipă pentru binele copiilor, atunci mediul creat nu este propice dezvoltării sănătoase a micuților. În această situație, nu vorbim despre disputele obișnuite pe care le au părinții, ci despre comportamentele care au un impact psihologic asupra copiilor: șantaj, înșelăciune, minciuni, pe lângă violența deja menționată.

Consecințele unei familii destrămate asupra minorilor

Indiferent de tipul de familie destrămată, există numeroase consecințe cu care copiii se confruntă atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

Nesiguranță

Situațiile precizate mai sus pun capăt posibilității ca minorii să dezvolte un atașament sigur față de părinții lor. Fără acest atașament, copiii pot percepe societatea ca fiind ostilă, ceea ce conduce la dezvoltarea nesiguranței și a fricii constante. Pe termen lung, această percepție poate afecta negativ capacitatea copilului de a stabili relații sănătoase și stabile în viața adultă.

Lipsa de încredere

Copiii abandonați sau expuși la abuz dezvoltă o stimă de sine scăzută și lipsă de încredere în propriile abilități. Această lipsă de încredere poate conduce la luarea grabnică a deciziilor sau la dificultatea în controlul vieții proprii.

Performanță academică slabă

Presiunile și suferințele din medii nesănătoase pot contribui la performanțe academice slabe ale copiilor. Cu toate acestea, scăderea performanțelor școlare este doar vârful icebergului. Lipsa de suport și pregătire în aceste medii poate compromite dezvoltarea unei cariere profesionale stabile în viața adultă.

Dependență

Copiii crescuți în medii disfuncționale pot deveni susceptibili la dependențe. În lipsa altor modele, se pot agăța de comportamentele cu care au fost familiarizați, iar adaptarea la societate poate deveni dificilă. Astfel, se poate observa că acești tineri ajung să reproducă modelele de comportament negative din care au fost victime.

Ce să faci când te confrunți cu o familie distrusă?

În momentul în care suntem martori la situații de abuz asupra copiilor sau de dependențe care pun în pericol minorii, responsabilitatea noastră este să informăm autoritățile competente. Acești profesioniști sunt însărcinați cu demararea procedurilor legale adecvate în astfel de situații.

Deși este un pas dificil, cu impact semnificativ, trebuie să ne concentrăm asupra bunăstării copilului și să depunem o plângere corespunzătoare. Acest demers poate implica atât forțele de securitate, cât și serviciile sociale, în funcție de circumstanțe.

Consecințele pe termen lung ale familiilor disfuncționale pot fi grave și pot afecta dezvoltarea copilului până în viața adultă. Prin urmare, detectarea unor astfel de situații necesită acțiune imediată și informarea autorităților pentru a asigura intervenția corespunzătoare și protecția integrității minorului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.