Ce înseamnă un tată bun. Adrian Nartea: „Acel copil crește după tine, pentru că tu ești stâlpul”
Data publicării:
Să fii un tată bun nu înseamnă doar să citești toate cărțile de parenting sau să știi toate trucurile despre cum să-ți crești copilul. 

De fapt, cred că asta devine un subiect secundar când tu, ca tată, ești cu adevărat „ancorat” în cine ești. Dacă știi cine ești și îți asumi asta, atunci poți să fii un părinte solid. Un părinte care știe că are un copil care se uită la el și care, practic, „crește după tine”.

Dacă te comporți ca o salcie bătută de vânt, copilul nu va ști ce să creadă și totul va deveni confuz. E important ca tu să fii acel „stâlp” pe care copilul tău se poate sprijini. Dacă tu faci tot ce vrea el, fără să ai un punct de sprijin, el nu va ști niciodată ce înseamnă să fie cu adevărat stabil emoțional.

Adrian Nartea: „Dacă copilul este centrul universului meu și eu fac tot ce vrea copilul ăla, păi copilul ăla, săracul, nu știe ce ancore să aibă: psihologice, morale”

Despre asta a vorbit, recent, într-un podcast, cunoscutul actor Adrian Nartea. Actorul din „Vlad” are acea atitudinte de domn manierat care e foarte sincer și foarte asumat pentru fiecare cuvânt rostit pe gură.

Masculinitatea lui conferă acea încredere a tatălui exemplar, care povestește despre situațiile cu care se confruntă.

Citește și „Terapeut în traume: „Dacă fiecare copil ar avea parte de aceste 6 momente în copilărie, am preveni atât de multe suferințe la maturitate”

„Să fii un tată bun înseamnă să fii asumat în primul rând, în sensul că mie toată plictiseala asta cu parentingul și creșterea copiilor mi se pare că devine secundară în momentul în care tu ești ancorat cu tine. Și ești o variantă bună a ta. Atunci când ești ancorat, poți să-ți asumi că ai un copil și că acel copil crește după tine, pentru că tu ești stâlpul.

Tu dai impresia că nu ești stâlp, ci o salcie pe care o bate vântul, iar copilul acela nu are de ce să se ancoreze, atunci lucrurile devin șovăielnice. În momentul în care părintele dă copilului niște întrebări deschise, este nesiguranță, iar copilul acela nu știe ce să-ți răspundă, el are nevoie de tine ca stâlp. E o negociere care se întâmplă invers.

Dacă copilul este centrul universului meu și eu fac tot ce vrea copilul ăla, păi copilul ăla, săracul, nu știe ce ancore să aibă: psihologice, morale etc”, a spus Adrian Nartea, în cadrul podcastului „Celebru&Părinte”, moderat de Marius Gheorghiu.



Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.



Autorul articolului: Raluca Panțiru
Categorie: Parenting

Articole similare


Cele mai noi articole

Top citite

Tabla înmulțirii în clasa a II-a? Prof Claudia Chiru spune STOP și explică metoda care funcționează: „Îi las să se chinuie un pic. Apoi o cer cu disperare. Și o învață într-o săptămână!” / VIDEO

„Oare nu putem reveni la matematica de modă veche?” Un tată copleșit de o temă de clasa I cere ajutor online: „Un copil de 7 ani poate să înțeleagă întrebarea asta?”

Trendul de pe TikTok care îi scoate din minți pe profesori. Cum o expresie virală a devenit în școli un semn de tachinare și lipsă de respect: „Elevii o folosesc în orice situație”

Studiu: Copiii care primesc asta între 5 și 10 ani au șanse mai mari să fie de succes când vor fi adulți

pixel