Autorul articolului: Loredana Iriciuc

Categorie: Recomandari si sfaturi

Diferența reală dintre un copil „cu personalitate” și unul „obraznic”. Unde se termină independența și unde începe problema de comportament? Semnalele pe care NU trebuie să le ignori / FOTO: freepik.com @The Yuri Arcurs Collection

Tot mai mulți părinți povestesc că se lovesc de replici dure, refuzuri și atitudini „sfidătoare” din partea copiilor. Întrebarea care apare imediat: unde e limita dintre un copil care are pur și simplu o personalitate puternică și unul care dezvoltă un comportament obraznic sau chiar problematic?

Psihologul clinician dr. Laura Markham, autoarea cărții Peaceful Parent, Happy Kids, atrage atenția că „încăpățânarea este deseori semnul unui copil care își dezvoltă autonomia, nu al unuia care vrea să sfideze”, potrivit Aha! Parenting. Diferența apare atunci când refuzurile devin constante, agresive și însoțite de lipsa oricărei forme de cooperare.

CITEȘTE ȘI Psihologii avertizează: Aceste comportamente pe care părinții le găsesc amuzante la copiii răsfățați pot fi un coșmar pentru ceilalți

Ce spune știința despre „obraznicie”

SURSA FOTO: freepik.com @julliafedorova

Potrivit Manualului de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mintale (DSM-5), tulburarea opozițională (ODD) este definită ca „un model de comportament negativist, ostil și sfidător, care durează cel puțin 6 luni și se manifestă prin certuri frecvente cu adulții, refuz constant de a respecta regulile și tendința de a-i provoca intenționat pe ceilalți”.

Pe scurt, un copil „cu personalitate” vrea să facă lucrurile singur și își apără opiniile, dar poate coopera atunci când limitele sunt clare. Un copil cu un comportament opozant refuză aproape orice regulă, indiferent de context, și transformă sfidarea într-un scop în sine.

Greșeala majoră pe care o fac părinții

Un studiu publicat în Journal of Child Psychology and Psychiatry (2019) arată că stilul parental autoritar, bazat pe critici constante și pedepse dure, crește riscul ca un copil să dezvolte comportamente opozante. În schimb, parentingul cald, dar ferm, reduce acest risc.

Psihologii români confirmă acest lucru. Dr. Raluca Anton, psihoterapeut, explica într-un interviu pentru PressOne că „etichetele precum «obraznic» lipite pe copil ajung să creeze exact comportamentele de care părintele se teme. Când un copil se simte văzut doar prin problemă, el va răspunde prin și mai multă opoziție”.

Cum recunoști diferența în viața de zi cu zi

SURSA FOTO: freepik.com @Emanuelle BERNARDO

Un copil cu personalitate va:

protesta, dar acceptă regulile când îi sunt explicate;

insista să facă lucrurile singur, fără a dori neapărat să provoace;

manifesta energie, curiozitate și inițiativă.

Un copil obraznic sau opozant va:

refuza sistematic regulile, chiar și pe cele de siguranță;

răspunde cu agresivitate la orice limită;

provoca intenționat adulții sau alți copii pentru a declanșa conflicte.

Ce pot face părinții?

Specialiștii recomandă abordări validate științific, precum Disciplină Pozitivă (Jane Nelsen, 2006), care combină fermitatea cu empatia. În loc de pedepse, părinții sunt încurajați să aplice consecințe logice („dacă nu strângi jucăriile, nu le vei putea folosi mâine”) și să explice clar limitele.

„Copiii au nevoie să știe că «nu» există, dar spus cu respect și calm. Asta construiește siguranță, nu frică”, subliniază psihologul american dr. Ross Greene, autorul cărții The Explosive Child.

Când e nevoie de ajutor de specialitate

Dacă opoziția copilului persistă mai mult de 6 luni, afectează relațiile de familie, performanța școlară și interacțiunea cu alți copii, psihologii recomandă evaluarea clinică.

Terapii precum Parent-Child Interaction Therapy (PCIT) s-au dovedit extrem de eficiente pentru reducerea comportamentelor opozante, potrivit American Psychological Association.

Ignorarea semnalelor poate face ca o simplă opoziție să se transforme într-o problemă serioasă de sănătate emoțională în adolescență.

NU tot ce pare obraznicie este cu adevărat o problemă

Un copil cu personalitate puternică este, de fapt, un copil care știe ce vrea, se exprimă și caută autonomie. Etichetat greșit, el riscă să devină exact ceea ce părintele se teme: un copil cu adevărat opozant.

Soluția este echilibrul: limite ferme, dar explicate cu respect, și spațiu pentru exprimarea liberă. Asta face diferența între un viitor adult sigur pe el și unul blocat în conflicte.

VEZI ȘI:

„Am studiat sute de copii și am descoperit secretul părinților care gestionează cu succes crizele de furie”: 7 fraze „calmante” care au un efect pe care nicio pedeapsă nu îl poate egala

„Rolul unui părinte NU este să-și facă copilul fericit!” Celebru psiholog instruit la Ivy League, lecție prețioasă pentru toți părinții

„Acest obicei parental îți poate împiedica copiii să devină de succes”, susține o celebră autoare de bestselleruri. Ce poți face chiar acum ca părinte

Metoda controversată de parenting care îi face pe copii mai rezilienți, mai inteligenți și mai pregătiți pentru provocările vieții

5 semne „enervante” care arată că ai un copil foarte inteligent, potrivit unui expert: „Pot fi confundate cu lipsa de bune maniere sau indisciplină”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.