Vezi versiune Desktop
„Nici talentați, nici genii”: Doi psihologi specializați în abilități înalte demontează mitul
Pedagogul Beatriz Maya vine cu o soluție în cartea sa „Cresc sănătos, cresc fericit”. Ea sugerează că, în loc să aruncăm cu vorbe umilitoare gen „ești surd?” sau să trecem sub tăcere „ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat”, ar trebui să privim situația cu calm și să încercăm să înțelegem de ce copilul nostru a depășit limita.
Dacă, spre exemplu, micuțul a năvălit asupra vazei bunicului și a provocat un incident de proporții, Beatriz Maya ne îndeamnă să transformăm momentul într-o ocazie de învățare. Discuția despre ce s-a întâmplat, explorarea sentimentelor implicate și căutarea împreună a unei soluții pot face minuni.
Desigur, să rămâi calm în astfel de situații nu e întotdeauna ușor. Însă țipetele, pedepsele sau amenințările nu sunt drumul către o dezvoltare sănătoasă a copilului. Așa că, în loc să ne pierdem capul, să încercăm să creăm consecințe pozitive și să învățăm împreună din greșeli. În fond, creșterea copiilor e un proces de echipă!
E important să fim cu ochii pe copiii noștri, pentru că atunci când micuțul nostru pare să încalce constant regulile, este un semn că ceva nu este în regulă sau nu funcționează așa cum ar trebui, explică pedagogul. Cu toate acestea, în cele mai multe situații, identificând cauza care stă la baza acestui comportament, vom descoperi cheia pentru a-l schimba și pentru a transforma acele momente aparent dificile în oportunități de învățare valoroase.
SURSA FOTO: freepik.com @liorshubert
Autorul cărții „Cresc sănătos, cresc fericit” identifică diverse cauze care pot determina astfel de atitudini la cei mici. Potrivit lui Beatriz Maya, acestea ar fi posibilitățile:
Prea multe limite zilnice: Rolul nostru nu ar trebui să fie acela de a impune limite la fiecare pas sau acțiune a micuțului nostru. Mai degrabă, ar trebui să stabilim limite doar în situațiile în care acțiunile lor afectează siguranța, respectul sau conviețuirea. Deci, în loc să repetăm constant „stai liniștit”, „nu întrerupe”, „nu atinge asta” sau „nu vorbi așa”, ar trebui să ne oprim și să ne întrebăm: „este cu adevărat necesar ceea ce cerem copilului?”
Limite neadaptate la vârstă sau nevoi: Uneori, dorim ca micuțul nostru să adopte atitudini sau comportamente pentru care, din cauza propriei lor dezvoltări, nu sunt pregătiți. De exemplu, le cerem să stea prea mult timp pe scaun sau să controleze reacții pe care încă nu le pot gestiona.
Lipsa consecvenței: Viața nu este mereu coerentă, iar lipsa noastră de consistență poate fi motivul pentru care abordările care funcționează într-o zi nu mai dau rezultate în alta. Obiectivul nu este să facem totul perfect în fiecare moment, ci să ne stabilim mici obiective zilnice pe care le putem atinge.
Absența alternativelor: De fiecare dată când stabilim o limită, trebuie să oferim micuțului nostru o alternativă realizabilă în acel moment. Dacă nu oferim opțiuni, singura variantă pentru micuț va fi să depășească limita stabilită.
Lipsa răbdării: Răbdarea este esențială în relația cu micuțul nostru. Schimbările nu apar peste noapte și avem nevoie de răbdare pentru a vedea îmbunătățiri semnificative în comportamentul lor.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Potrivit unui sondaj, unul din...
