Fotografie de la Sharefaith/ Pexels

Potrivit antroposofului Rudolf Steiner, această regenerare, care nu este doar fizică, ar fi deosebit de accentuată în primele 3 serii de câte șapte ani, până la vârsta de 21 de ani. Pentru a avea loc într-un mod echilibrat, schimbarea fizică trebuie să fie însoțită de o schimbare psihică, care duce la o reorganizare a persoanei.

Deși fiecare perioadă de șapte ani este demnă de importanță, ne vom concentra asupra primei perioade de șapte ani, punctul de sprijin al dezvoltării fizice a copilului care are repercusiuni semnificative asupra restului vieții. 

Aceasta este perioada cuprinsă între 0-7 ani, de la naștere până la schimbarea dinților, timp în care organismul se modifică rapid, necesitând deci apropierea iubitoare a adulților, a căror sarcină este să însoțească copilul în schimbare.

Ce se întâmplă în primii șapte ani

În această fază se formează 3 structuri de bază ale corpului, și anume creierul și sistemul nervos, sistemul cardio-respirator și organele metabolice.

Deși aceste trei sisteme continuă să se maturizeze în timp, tocmai în primii șapte ani cresc cel mai mult. Ele nu sunt, evident, independente, ci conectate, în viziunea antroposofică, de cât mai multe forțe sufletești: gândirea, simțirea, dorința.

În practică, în primii șapte ani copilul începe să meargă, să vorbească și să gândească și o face prin imitarea celor din jur, ceea ce devine deci de importanță primordială. În realitate, nu doar gesturile îl influențează, ci și emoțiile și sentimentele pe care le percepe în jurul său. 

Potrivit lui Steiner, aceasta este o fază care ar trebui ținută departe de stimuli intelectuali, permițând copiilor să trăiască într-o lume fantastică, distractivă, formată din jocuri și activități creative. 

De altfel, Steiner consideră că primii șapte ani servesc la hrănirea sufletului copilului și că, pentru a face acest lucru, este esențial să-l lași liber să trăiască într-o lume a fanteziei, stimulându-i creativitatea și dexteritatea, fără însă a-i afecta aspectul mental. 

Aceasta pentru că, în opinia sa, forțele intelectului activate devreme, adică în primii șapte ani, ar fi de fapt contraproductive, tipice unei civilizații dedicate accelerației și nerespectării ritmurilor naturale.

Învățarea nu este firească înainte de vârsta de 7 ani

Faza naturală a învățării, potrivit lui Steiner, ajunge în jurul vârstei de 7 ani, când forțele de creștere, după ce și-au încheiat sarcina de a iniția funcționalitatea organică, pot fi direcționate în altă parte.

Dacă învățarea și, prin urmare, inteligența abstractă este stimulată devreme, aceasta poate duce la viitoare nevroze și disfuncții organice. Potrivit lui Steiner, multe dintre apatiile tinereții, depresiile și dezinteresul generalizat sunt atribuite activării incorecte a forțelor de creștere din copilărie.

Din această perspectivă, există o forță educațională în societatea noastră. Doar pentru că copiii de astăzi par să învețe mai ușor despre lucruri aparent dificile, cum ar fi mânuirea unui computer, nu înseamnă că este bine pentru ei.

Într-adevăr, potrivit lui Steiner, un exces de stimuli este dăunător deoarece induce o voracitate perceptivă care are repercusiuni, de exemplu, asupra capacității de concentrare, care este fundamentală în viață. 

Furnizarea continuă de stimuli copilului pentru a-l împiedica să se plictisească duce la căutarea unor stimuli din ce în ce mai puternici, îngrădind subiectul într-un cerc vicios.

Primii șapte ani sunt așadar o perioadă în care copilul are nevoie să fie educat de viața însăși mai degrabă decât de un profesor, timp în care se hrănește cu gesturi zilnice, de la aranjarea casei până la agățarea hainelor, pe care uneori le execută prin imitație.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.