Cele mai frumoase poezii pentru copii de Ana Blandiana / FOTO: freepik.com@EyeEm

Ana Blandiana, poetă și publicistă, a fost considerată o personalitate a literaturii românești în timpul regimului comunist. Apărătoare a drepturilor omului, Ana Blandiana a rămas legenda literaturii române datorită poeziilor deja celebre. În acest articol puteți citi câteva dintre cele mai frumoase poezii pentru copii.

1. O furnică poetă

În timp ce scriu

Pe tocul meu

Se urcă o furnică.

Ştie şi ştiu

Că n-are de ce

Să-i fie frică.

Nici s-o alung,

Nici s-o omor,

Nu-mi stă în fire.

O singură nenorocire:

Fără s-o observ, din greşeală,

S-o moi cu peniţa în cerneală

Şi să devină singura furnică albastră

De pe planeta noastră.

Ba, dacă bea din cerneală un pic,

Nu se mai poate face nimic:

Devine singura furnică poetă

De pe planetă.

Şi atunci, trebuie să facă cerere

Şi reclamaţie

Să fie primită (de greiere!)

În uniunea de creaţie.

Citește și „Cele mai frumoase poezii românești pentru copii scrise de Tudor Arghezi. Versurile fascinante ale copilăriei”

2. Motoșel și Botoșel

Motoşel şi Botoşel

Erau doi pisoi la fel.

Nu-i recunoşteai decât

După-o dungă de pe gât,

Iar alteori, mai degrabă,

După-o pată de pe-o labă.

Botoşel avea în plus

Pata jos, şi dunga sus.

Când voia să se prezinte,

Scotea laba înainte,

Iar când ieşea la raport,

Dădea laba paşaport.

Numai când făcea vreun rău

Era leit frate-său.

Când vreo boacănă făcea,

Nimeni nu-l deosebea:

Cu labă şi gât pitite,

Torcea fără să ezite

Şi suav, cu glas înalt,

Se jura că-i celălalt,

Pe când bietul Motoşel

Lua bătaie pentru el.

3. Lasă-mi toamnă…

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.

Lasă, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.

Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
Fructele şi lasă
Urşii neadormiţi, berzele neduse,
Ora luminoasă.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.

4. Într-o zi pe când lucram

Într-o zi pe când lucram

În gradină, pe sub geam,

Îngrijind un trandafir,

Văd că intră-un musafir:

Era mic c-abia-l vedeai,

Dar cu mustăţi ditamai;

Încăpea printre uluci,

Dar avea blăniţa-n dungi;

Şi-ntr-un capăt, dintr-o dungă

Îi creştea o coadă lungă;

Era numai cât o floare,

Dar avea patru picioare;

Ochii-albaştri îi clipeau

Şi ştia să zică „miau”.

Ba să vezi şi să te bucuri –

Sărea-n aer după fluturi

Şi ştia chiar să se joace

Cu câteva ghemotoace.

Oare, ce-aţi fi făcut voi

Cu-acest musafir de soi?

Eu oaspetele important

L-am tratat cu lapte cald;

Ca să-l conving să rămână,

I-am dat şi-un pic de smântână;

Şi, pentru că era mic,

L-am botezat Arpagic.

5. Călătorie

Umblu prin mine

Ca printr-un oraş străin

În care nu cunosc pe nimeni.

Seara mi-e teamă pe străzi

Şi-n după-amieze ploioase

Mi-e frig şi urât.

Nici o dorinţă de-a călători,

Când şi numai trecerea drumului

E aventură,

Nici o amintire din alte vieţi

Întrebării

„De ce-am fost adusă aici?”…

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.