Vezi versiune Desktop
Dacă părinții ți-au spus aceste 3 lucruri în copilărie, te-au pregătit să eșuezi ca bărbat
Însă, contrar acestei percepții, știința dezvoltării copilului și neuropsihologia oferă o altă perspectivă: copiii nu au intenții ascunse de a ne sfida.
Mai degrabă, comportamentele care ne pun răbdarea la încercare reflectă nevoi emoționale reale, stadii normale de dezvoltare și lipsa unor resurse interne pentru a gestiona anumite situații.
În mod special în perioada 2-6 ani, când creierul este în plin proces de maturizare, copiii au nevoie să exploreze, să testeze limite și – inevitabil – să greșească. Iar aceste greșeli nu trebuie interpretate drept lipsă de respect sau provocare intenționată.
Într-o explicație recentă, neuropsihologul Álvaro Bilbao – autorul cărții The Child’s Brain Explained to Parents – subliniază că „provocarea” nu este, de cele mai multe ori, o chestiune de voință. Este vorba despre nevoi evolutive și lipsa unor abilități încă neformate, nu despre intenții negative.
Așa cum spune chiar Álvaro Bilbao, „scopul nu este ca cei mici să se supună de frică sau din obligație, ci să învețe să se autoregleze și să respecte limitele prin conexiune și relație.”
SURSA FOTO: freepik.com @zkolra
Neuropsihologul Álvaro Bilbao identifică șase motive principale pentru care copiii par să-și sfideze părinții. Fiecare dintre acestea ne invită să privim comportamentul celor mici cu empatie și curiozitate, renunțând la interpretările obișnuite pe care le aplicăm în relațiile dintre adulți.
În loc de supunere oarbă, Bilbao ne propune o abordare bazată pe neuroștiință și pe înțelegerea dezvoltării copilului.
Primul motiv este cât se poate de simplu: copilul tău poate traversa o etapă normală de dezvoltare în care pare să te sfideze.
„Între 2 și 4 ani, copiii au nevoie să-și formeze identitatea. Este o perioadă dificilă pentru părinți, dar absolut necesară pentru cei mici. În această etapă, copiii trebuie să facă ceea ce își doresc ei, nu ceea ce vrem noi”, explică Álvaro Bilbao.
„În multe cazuri, provocările nu apar din voință, ci din lipsa unor abilități esențiale”, subliniază expertul.
De exemplu, un copil care nu știe încă să-și gestioneze frustrarea poate reacționa cu opoziție atunci când i se impun limite – deși acestea sunt normale pentru vârsta lui.
Nu este neascultare, ci o limitare în dezvoltarea emoțională.
Unii copii învață mai eficient atunci când experimentează direct, nu doar observând sau ascultând. Așadar, pot părea sfidători tocmai pentru că își testează constant limitele.
„Este modul lor de a învăța. Când le spui «nu», vor avea nevoie să verifice singuri ce înseamnă acel «nu»”, explică Bilbao.
Un alt motiv frecvent pentru comportamentele provocatoare este nevoia acută de atenție.
„Unii copii sunt disperați după puțină dragoste și ajung să o caute în singurul mod în care primesc atenție din partea părinților – prin comportamente negative”, spune Álvaro Bilbao.
Soluția? „Adesea, simpla creștere a atenției și conectării reprezintă 50% din rezolvare. Copiii preferă să fie certați decât să fie ignorați.”
Poate cel mai interesant dintre cele șase motive este legat de perspectiva adultului. Uneori, ceea ce percepem ca sfidare este, de fapt, o interpretare greșită a comportamentului copilului.
„Părinții cred că sunt provocați atunci când copilul nu oprește televizorul la cerere. În realitate, poate fi pur și simplu greu pentru copil să se oprească dintr-o activitate plăcută. Sau când râde în timp ce este certat – nu o face din batjocură, ci pentru că are o reacție nervoasă cauzată de teamă. Uneori, nu comportamentul copilului e problema, ci percepția noastră asupra lui”, atrage atenția neuropsihologul.
Chiar dacă pare inconfortabil, unii copii au o nevoie mai pronunțată de a domina situațiile.
„Această nevoie de control este o trăsătură de caracter pe care unii copii o au mai accentuată. Și da, vor să fie lideri. Iar asta nu e ceva rău în sine. Totuși, trebuie să-i învățăm când și unde nu pot conduce, și mai ales că trebuie să-i respecte pe ceilalți”, explică Bilbao.
Comportamentele provocatoare ale copiilor nu sunt semne de răutate, ci indicii ale dezvoltării lor, ale nevoilor emoționale sau ale lipsei de abilități încă neformate.
În loc de a reacționa cu pedeapsă sau supărare, Álvaro Bilbao ne încurajează să abordăm aceste momente cu răbdare, înțelegere și fermitate blândă.
A învăța să citim corect aceste comportamente este unul dintre cele mai importante daruri pe care le putem oferi copiilor noștri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Atunci când un copil se simte...
E weekendul de Paște – și ce...
