Universitatea Harvard demonstrează că o metodologie educațională mai puțin cunoscută este mult mai eficientă decât cred majoritatea
Copilăria timpurie pune bazele sentimentelor și reacțiilor noastre mai târziu în viață, spun experții în psihologie. Sănătatea mintală nu este ceva care devine important doar la vârsta adultă, deoarece se construiește încă din primele momente de viață. De la modul în care gestionăm stresul până la modul în care facem față provocărilor. Totul este profund conectat la mediul în care am crescut.
Copilăria timpurie este o perioadă sensibilă, când dezvoltarea creierului este la apogeu, ceea ce înseamnă că este o perioadă de oportunitate și vulnerabilitate. Cum au reacționat părinții tăi când erai supărat? Ați primit confort și sprijin sau au existat restricții în exprimarea emoțiilor? Cum v-au influențat aceste experiențe înțelegerea sănătății mentale și emoționale? etc... Toate acestea sunt întrebări importante și răspunsurile la ele pot fi găsite în copilăria timpurie.
Cercetările confirmă legătura dintre experiențele timpurii și bunăstarea pe termen lung. Un studiu recent a constatat că experiențele negative din copilărie, cum ar fi abandonul sau trauma, cresc în mod semnificativ probabilitatea de a dezvolta probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia și anxietatea la vârsta adultă, scrie City Magazine citându-l pe doctorul în psihologie, Dr Vasiliki Tzouvara.
Dar nu este vorba doar despre evitarea experiențelor negative. Interacțiunile pozitive, cum ar fi cititul cu un părinte, mângâierile atunci când copiii sunt stresați și explorarea noului în siguranță, ajută creierul să formeze o personalitate mai rezistentă.
Și nu numai în copilăria timpurie, formarea înțelegerii noastre despre lume începe deja în pântece. Studiile au arătat că nivelurile ridicate de stres în timpul sarcinii pot afecta dezvoltarea emoțională a copilului, crescând susceptibilitatea la anxietate și dereglarea emoțională mai târziu în viață.
Traume emoționale sau abuz: Experiențele traumatice din copilărie, cum ar fi abuzul fizic, emoțional sau sexual, pot lăsa urme profunde. Acestea pot contribui la anxietate, depresie, probleme de atașament sau dificultăți în gestionarea emoțiilor.
Relații de atașament: Relațiile pe care le-am avut cu părinții sau îngrijitorii noștri modelează felul în care vedem relațiile interumane. Un atașament nesigur sau instabil poate duce la dificultăți în formarea și menținerea relațiilor sănătoase în viața adultă.
Stiluri de apărare: Modul în care am învățat să facem față stresului sau conflictelor în copilărie poate să persiste și în viața adultă. De exemplu, dacă un copil a fost învățat să-și suprime emoțiile sau să evite confruntările, ar putea avea probleme în exprimarea nevoilor sau a emoțiilor la maturitate.
Credințe despre sine: Mesajele pe care le primim în copilărie despre valoarea noastră sau competențele noastre pot influența stima de sine și imaginea de sine ca adulți. Critica excesivă sau lipsa de susținere poate contribui la un sentiment de neîncredere în sine.
Modele parentale: Dacă am crescut într-un mediu disfuncțional sau haotic, unde părinții sau îngrijitorii noștri aveau propriile probleme nerezolvate, este posibil să fi internalizat aceleași comportamente sau tipare de relaționare.
Nicidecum! Copilăria timpurie are un impact semnificativ asupra noastră, asupra personalității și sentimentelor noastre, dar calea către bunăstarea mentală nu se termină în copilărie.
Este un proces integrat de-a lungul vieții. Dezvoltarea personală implică lucrul continuu la obiceiuri care îmbunătățesc bunăstarea emoțională și mentală.
Un bun exemplu sunt practicile de mindfulness: meditația zilnică sau rugăciunile de recunoștință. Acestea pot reprograma treptat creierul pentru un echilibru emoțional mai bun, ceea ce îmbunătățește sănătatea mintală generală.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.