Vezi versiune Desktop
Copiii care sunt lăsați să facă aceste lucruri fără consecințe devin foarte răsfățați și greu de controlat. Specialiștii trag un semnal de alarmă: „Părinții NU trebuie să închidă ochii!”
Unul dintre motivele pentru care stima de sine scăzută „se moștenește” în familie este că părinții cu o imagine de sine fragilă o transmit, conștient sau nu, și copiilor lor. Adulții care nu au încredere în ei înșiși tind să se concentreze mai mult pe propriile frustrări și mai puțin pe nevoile emoționale ale copiilor.
Paradoxal, este mult mai ușor să construiești o stimă de sine sănătoasă în copilărie decât la maturitate. Așa că este logic să începem de acolo: să-i ajutăm pe copii să-și formeze o imagine pozitivă despre sine, pentru a rupe cercul vicios și a le oferi șansa unei vieți emoționale mai echilibrate.
Primul pas pe care părinții ar trebui să-l facă este să renunțe la teama că un copil cu stimă de sine ridicată va deveni un „mic megaloman”. Psihiatrul Dr. Lea Lis spune clar: „Nu există așa ceva ca prea multă stimă de sine. Ea vine din înțelegerea propriei persoane și a lumii din jur. Nu poate fi niciodată prea sănătoasă”.
SURSA FOTO: freepik.com @julliafedorova
Un studiu al Asociației Americane de Psihologie (APA) arată că micuții își încep procesul de dezvoltare a stimei de sine în jurul vârstei de 5 ani. În această perioadă, creierul lor creează tipare de gândire și comportament numite scheme mentale, „pachete de informații” stocate în rețelele neuronale, care se acumulează în timp.
Schemele mentale se formează din experiențele și reacțiile celor din jur. Când copilul primește mesaje pozitive de tipul „sunt deștept”, „sunt bun” sau „sunt capabil”, acestea devin convingeri durabile. Pe de altă parte, feedbackul negativ generează scheme mentale nocive, greu de schimbat mai târziu.
Creierul copiilor absoarbe o cantitate imensă de informații, iar această perioadă de flexibilitate este și o vulnerabilitate: mesajele greșite pot avea efecte de durată.
Stima de sine nu se construiește doar prin laude, ci prin tipul potrivit de laude. Este important să îi apreciem pe copii nu doar când reușesc, ci și atunci când depun efort sau învață din eșecuri.
Unii părinți se tem că o stimă de sine prea ridicată ar putea duce la narcisism. Însă, în realitate, narcisismul este adesea un mecanism de apărare în fața unei stime de sine scăzute.
Narcisiștii își extrag valoarea doar din reușite și au nevoie constantă de confirmare externă pentru a nu se prăbuși emoțional.
Ideea că trebuie să creștem copii „puternici” care nu au nevoie de încurajări vine, de fapt, tot dintr-o stimă de sine sănătoasă. Aceștia știu cine sunt și cât valorează, indiferent de context. Psihoterapeutul John Mathews propune o exprimare mai precisă: în loc de „stimă de sine”, să vorbim despre autoeficacitate, adică încrederea că pot rezolva probleme și că au control asupra propriei vieți.
„Îi poți cultiva copilului autoeficacitatea încurajându-l să rezolve probleme de unul singur”, spune Mathews. „Ca părinte, laudă-i efortul, indiferent de rezultat”.
Cheia este un feedback pozitiv, necondiționat, indiferent de rezultat. Dar mulți părinți nu au crescut cu acest model și, chiar dacă oferă încurajări, transmit involuntar un exemplu de stimă de sine scăzută.
Un studiu al APA din 2017 arată că părinții cu o imagine de sine negativă pot influența inconștient în același sens și copiii, prin propriul comportament.
La adulți, schemele mentale negative sunt deja bine consolidate și dificil de schimbat. Copiii observă și interiorizează modul în care părinții se raportează la sine, dacă se desconsideră, dacă sunt temători sau suspicioși, aceste trăsături vor fi, cel mai probabil, transmise mai departe.
Poate părea o sarcină imposibilă pentru părinții epuizați care simt că eșuează des. Însă este un pas esențial pentru a crește copii echilibrați emoțional. Dr. Lea Lis recomandă terapia cognitiv-comportamentală ca punct de plecare, dar și cartea „Feeling Good: The New Mood Therapy” de David D. Burns, care explică de ce este atât de greu (dar nu imposibil) să schimbi percepțiile negative despre sine.
„Copiii învață să vadă lumea prin ochii părinților lor”, avertizează Lis. „Dacă părinții se desconsideră, se tem de ceilalți sau nu au încredere, vor transmite aceste mesaje și copiilor”.
Stima de sine e ca un pat supraetajat sau o căsuță în copac, poate fi greu de construit, dar merită tot efortul. Faptul că tu nu ai avut parte de o stimă de sine sănătoasă în copilărie nu înseamnă că al tău copil trebuie să repete acea istorie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Știridiaspora.ro organizează,...
