Vezi versiune Desktop
Strategii dovedite științific pentru a crește copii și nepoți fericiți, recomandate de un psiholog: „Mintea funcționează așa...”
Este important să avem acest lucru în vedere atunci când vorbim despre comportamentele copiilor noștri.
La un moment dat, cu toții am fost egoiști. Este o trăsătură firească, mai ales în primii ani de viață, când copilul nu are încă dezvoltate empatia și capacitatea de a înțelege perspectiva celuilalt.
Când ne este greu să împrumutăm lucrurile noastre, când simțim disconfort că altcineva beneficiază de ceva ce am putea păstra doar pentru noi sau când refuzăm să facem un gest simplu care ar putea îmbunătăți viața cuiva, ne comportăm egoist.
Dar aceste comportamente pot fi înțelese, corectate și modelate.
SURSA FOTO: freepik.com @pvproductions
Unele cercetări, citate de eresmama.com, sugerează că tendința de a pune propriile nevoi mai presus de cele ale altora ar putea avea și o componentă genetică.
Așa-numita „genă egoistă” a fost menționată în contextul teoriei moderne a evoluției, explicând parțial de ce acest comportament există în natura umană.
Totuși, faptul că ne putem naște cu o predispoziție spre egoism nu înseamnă că suntem condamnați să rămânem așa. Nu este o scuză, ci o invitație la conștientizare și educație.
A-i ajuta pe ceilalți, a fi empatic, generos și atent, acestea sunt valori importante care se cultivă din copilărie. Iar părinții joacă un rol fundamental în această formare.
Copiii învață prin observație, iar atunci când văd gesturi de bunătate, susținere și compasiune în familie, le vor integra și ei în comportamentul lor.
Oamenii sunt, prin natura lor, un amestec complex de emoții, instincte și valori.
Putem fi egoiști, dar și generoși. Putem fi reci, dar și plini de compasiune.
Ceea ce contează este ce alegem să hrănim în noi și în copiii noștri.
Așadar, echilibrul emoțional și comportamental al copiilor pornește din modul în care sunt crescuți. Este responsabilitatea părinților să ghideze, să ofere exemple sănătoase și să construiască un cadru în care empatia și respectul față de ceilalți să devină naturale.
Dacă ai mai mulți copii, probabil că ești deja expert în a le media conflictele.
O jucărie, o gustare, locul din fața televizorului, atenția ta, ba chiar și o simplă frunză galbenă căzută din copac, pot deveni motive serioase de ceartă.
Când doi copii își doresc același lucru în același timp, îl cer fără nicio ezitare. Dar acest comportament, aparent egoist, poate fi transformat într-o oportunitate de învățare.
A avea mai mulți copii în familie vine cu un mare avantaj: le oferă celor mici contextul ideal pentru a învăța să împartă. Când frații cresc împărțind jucăriile, spațiul, timpul părinților sau chiar ultima felie de pâine, învață treptat valoarea generozității și a empatiei.
Același lucru se întâmplă și în colectivitate, la grădiniță. Un copil care interacționează zilnic cu alți copii, împărțind jucăriile și spațiul de joacă, învață să colaboreze, să cedeze și să respecte nevoile celorlalți.
Totuși, aceste comportamente nu apar de la sine. Educația oferită de părinți este esențială în modelarea modului în care un copil relaționează cu ceilalți.
Unul dintre factorii care pot determina apariția comportamentului egoist este supraprotecția în primii ani de viață. Atunci când un copil este protejat excesiv, i se creează o lume centrată în jurul nevoilor sale.
Acest lucru poate duce, în timp, la tulburări emoționale și dificultăți de adaptare în relațiile cu ceilalți.
Mai mult, o schimbare bruscă în dinamica familiei, cum ar fi pierderea unui părinte supraprotector sau apariția unui nou-născut bolnav, care atrage toată atenția, poate trezi în copil sentimente de abandon. În astfel de contexte, egoismul devine un mecanism de apărare: copilul încearcă să recapete controlul asupra atenției pierdute.
Un alt context în care egoismul poate fi accentuat este cel în care copilul are o dizabilitate fizică și primește un tratament special din partea familiei sau a celor din jur.
De exemplu, un copil cu deficiențe de auz, crescut într-un mediu în care este constant protejat și tratat diferit, poate ajunge să creadă că i se cuvine întotdeauna o atenție deosebită, în orice situație.
Pe termen lung, acest tratament preferențial poate să alimenteze o atitudine egocentrică, bazată pe ideea că nevoile sale sunt mereu prioritare față de cele ale altora.
Pentru a-ți ajuta copilul să crească frumos și, mai ales, pentru a preveni dezvoltarea unui comportament egoist, e important să acționezi din timp.
Primul pas? Arată-i cât de valoroasă este prietenia și cum să fie un prieten bun pentru ceilalți.
Apoi, schimbă-ți perspectiva și spune un ferm NU supraprotecției.
Dacă micuțul tău se confruntă cu o tulburare sau o afecțiune fizică, tentația de a-l crește sub un clopot de sticlă poate fi mare. Însă protecția excesivă nu-l va ajuta să devină un adult echilibrat.
Mai devreme sau mai târziu, copilul tău va trebui să se descurce singur în lume, să învețe să-și accepte greșelile, să ia decizii – unele bune, altele poate mai puțin inspirate, și să învețe din ele. Va iubi, va suferi, va câștiga și va pierde. Iar toate aceste experiențe fac parte din viață.
Nu-ți crește copilul cu ideea că totul i se cuvine.
Încă de mic, învață-l:
să împartă,
să-și iubească aproapele,
să fie empatic,
să dea fără să aștepte nimic în schimb.
Oferă-i ocazia să facă gesturi frumoase și să înțeleagă cât de plină de sens este bucuria celorlalți.
Învață-l cum să dăruiască, cum să aleagă un cadou pentru cineva drag și cât de frumos este să fii atent la nevoile celor din jur.
A crește un copil generos și empatic nu înseamnă doar a-i arăta cum să fie bun cu ceilalți, ci și cum să devină un adult împlinit, echilibrat și iubit.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
