La grădiniță, în parc, la casele prietenilor, există întotdeauna acel copil puțin prea exuberant care tinde să-i agreseze pe alții cu lovituri, mușcături și pumni.

Părinţii, acoperind sentimentul de vinovăţie, îl justifică spunând că așa îi este caracterul. Ceilalți se tem de el și, mai rău, îl izolează, etichetându-l deja drept un mic bătăuș.

Dar cum ar trebui să ne comportăm? Este corect să pedepsești sau este mai bine să îl lași în pace?

Copilul care lovește este ”rău”?

Copiii se nasc cu un temperament mai mult sau mai puțin activ. Prin fire vom avea copii foarte vioi, iubitori de mișcare și iritabili, iar alţii mai calmi, chibzuiţi şi observatori.

Temperamentul are repercusiuni asupra intensității gesturilor cu care copiii explorează lumea. Se știe că  cei mici învață cu ajutorul mâinilor și gurii: cu mâinile se pot mângâia, îmbrățișa sau împinge, cu gura poate săruta în semn de afecțiune sau muşca, în semn de răzbunare.

Pe scurt, copiii ”agresivi” sunt copii care prin temperament învață cum funcționează lumea într-un mod mai plin de viață: în detrimentul jucăriilor, frățiorului sau părinților săi.

De ce un copil mușcă sau împinge pentru a se ”exprima ”?

În creștere, actele fizice și agresiunile sunt folosite atunci când există frustrare, disconfort, nemulțumire. Agresiunea are de-a face cu emoțiile, în special cu apărarea teritoriului propriu.

Dacă, de exemplu, pentru un copil este important să stea lângă educator pentru că în acest fel se simte mai în siguranță sau mai iubit, oricine își dorește același scaun reprezintă o amenințare pentru teritoriul său care se traduce prin împingeri sau mușcături.

Cum ar trebui tratat atunci un copil agresiv?

În primul rând, este important să pornim de la considerația că băieții și fetele au dreptul de a experimenta, de a explora, de a găsi înțelegeri între ei. 

În mod firesc, copiii trebuie educați să se respecte și să nu se agreseze unii pe alții și pentru a face acest lucru este necesar să se creeze un context potrivit în care să observe dinamica copilăriei, oferindu-le spațiul potrivit și intervenind doar atunci când este necesar.

Ce este cel mai bine să NU faci?

- Râs: copiii evaluează efectul acțiunilor lor privindu-ne fețele. În fața unei agresiuni, așadar, nu trebuie să dai dovadă de mulțumire și să o tratezi ca și cum ar fi o farsă.

- Cearta violentă: a-l certa și amenința pare a fi eficient, deoarece copilul speriat de reacția adultului pare că regretă și poate chiar își cere scuze, dar imediat după aceea, nevăzut, revine să lovească mai tare. Mai mult, acţionând astfel, prin certa dumneavostră confirmați copilului că cel mai eficient mod de a controla pe altul este violența.

- Izolarea sau pedepsirea copilului: pedeapsa nu are efect dacă este folosită în copilăria timpurie, deoarece nu există posibilitatea de înțelegere, ci doar trezește sentimente de vinovăție.

Ce trebuie făcut?

- Cu fermitate si decizie, dezaprobă ferm comportamentul: fermitatea nu înseamnă asprime sau agresivitate, doar spune "Nu, nu se face asta!". Copilul va percepe mai mult modul în care spunem lucrurile, decât ceea ce spunem.

- Reguli: cu copiii ceva mai mari (peste 3 ani) poți începe să stabilești reguli și mici pedepse, exprimând față de copil opoziția față de anumite comportamente.

Când ar trebui să ne facem griji?

Agresivitatea ar putea fi un semn de disconfort. Se poate întâmpla ca în viața copilului să se producă o serie de evenimente care pun la îndoială siguranța unui copil, care la rândul lui se exprimă cu iritabilitate și nervozitate. În aceste momente nevoia lui de a primi atenție este foarte mare așa că este bine să-i dedici mai multe mângâieri și să-l asculți, înainte să facă lucruri senzaționale doar ca să se facă remarcat.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.