Foto: Freepik@user15674099

Psihologul Constantin Cornea aduce în discuție o idee controversată, dar care merită analizată:

”Dacă o să iei un copil care doarme la șapte ani cu maică-sa și un copil care doarme de la șase luni singur, vorbim de un fătălău versus de un, tot e sintagma asta în ziua de astăzi, versus un băiat bine dezvoltat. Se infantilizează pentru că el, ca o pisică, încearcă să se facă plăcut mamei să rămână lângă ea cât mai mult timp și eventual mai îl împinge și pe taică-su cu picioarele de acolo, că ce să caute, că maică-sa e a lui”, a fost opinia psihologului Constantin Cornea.

Aceste cuvinte provoacă o dezbatere cu privire la impactul obiceiurilor parentale asupra independenței și încrederii de sine a copilului.

Dependența prelungită: între confort și stagnare emoțională

Un copil care doarme alături de mamă până la o vârstă înaintată poate dezvolta o dependență emoțională excesivă. Această practică, deși bine intenționată, poate transmite mesaje contradictorii despre limite și autonomie. Constantin Cornea sugerează că această situație contribuie la infantilizarea copilului, limitându-i dezvoltarea capacității de a face față provocărilor în mod independent.

De ce se întâmplă acest lucru? Un copil crescut în acest mod poate percepe lumea ca fiind mai puțin sigură și poate întâmpina dificultăți în a-și forma relații sănătoase în afara familiei.

Autonomia copilului: un pas către maturizare

La polul opus, copilul care este învățat să doarmă singur de la o vârstă fragedă învață lecții valoroase despre încrederea în sine și capacitatea de a-și gestiona emoțiile. Această tranziție nu este lipsită de dificultăți, dar este esențială pentru a construi un fundament solid pentru viitor.

Așa cum subliniază mulți specialiști în parenting, independența nu înseamnă lipsa afecțiunii sau a sprijinului, ci crearea unui echilibru în care copilul se simte în siguranță explorând lumea pe cont propriu.

Problema „fătălăului”: un concept care merită reevaluat

Sintagma utilizată de psihologul Cornea – „fătălău” – este încărcată de stereotipuri și riscă să reducă o problematică complexă la o etichetă simplistă.

Deși ideea centrală privind impactul dependenței prelungite asupra dezvoltării copilului este validă, exprimarea poate perpetua stigmatizarea și presiunea socială asupra băieților de a se conforma unui ideal rigid de masculinitate.

Cum construim echilibrul emoțional?

Este esențial ca părinții să găsească momentul potrivit pentru a încuraja autonomia copilului, fără a-l forța. Copilul are nevoie să știe că este iubit și acceptat, indiferent de alegerile pe care le face, dar trebuie să înțeleagă și importanța responsabilității personale.

Relația copilului cu ambii părinți este vitală pentru dezvoltarea sa armonioasă. Un tată implicat poate echilibra dinamicile familiei și poate preveni apariția unui atașament excesiv față de mamă.

Un echilibru între afecțiune și autonomie

Fiecare familie este unică, iar soluțiile nu sunt universale. Totuși, mesajul psihologului Cornea – că dependența prelungită poate avea efecte negative – este un apel de a reevalua obiceiurile parentale.

Provocarea constă în a crea un mediu care să încurajeze independența copilului, oferindu-i în același timp siguranța de care are nevoie pentru a-și dezvolta personalitatea într-un mod sănătos și echilibrat.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.