Vezi versiune Desktop
Prof. Florian Colceag, antrenorul de genii: „Problema e la profesori, trebuie să se deștepte! Dacă îi pun pe copii să facă exerciții la nesfârșit, ei se prostesc”
În timp, relațiile dintre părinți și copii pot suferi deteriorări din cauza acumulării de neînțelegeri și așteptări nesatisfăcute. „Neînțelegerile repetate și așteptările nerealiste pot crea tensiuni semnificative”, explică psihologul Jeffrey Bernstein într-un articol publicat în Psychology Today.
Un element central care stă la baza acestor probleme este sentimentul de deconectare. Când un copil simte că nu este ascultat sau înțeles de părinți, se poate produce o distanțare emoțională care devine evidentă odată cu trecerea anilor.
„Părinții care experimentează tensiuni cu copiii lor adulți resimt adesea tristețe, anxietate, frustrare și un sentiment de gol interior”, explică Bernstein.
Psihologul identifică trei comportamente ale părinților care pot determina un copil să devină distant sau chiar ostil.
SURSA FOTO: freepik.com @macniak
Părinții care critică frecvent sau invalidează sentimentele și realizările copilului pot produce răni emoționale de durată. Aceste acțiuni îi fac pe copii să se simtă inadecvați, subapreciați și nesiguri.
„Critica persistentă și disprețul față de realizările sau emoțiile copilului pot alimenta sentimente de neputință, frustrare și nesiguranță, ceea ce duce la resentimente și furie”, explică Jeffrey Bernstein.
Acest tip de respingere poate genera rușine, care îi determină pe copii să se retragă emoțional și să își reprime sentimentele. În unele cazuri, copiii ajung să facă eforturi exagerate pentru a-i mulțumi pe părinți, ignorându-și propriile nevoi.
Pentru a remedia acest tip de comportament, părinții pot alege să manifeste empatie, să înțeleagă perspectivele copilului și să ofere sprijin pozitiv. Este important să clarifici rănile emoționale ale copilului adult și să îi înțelegi dorințele și nevoile actuale.
Pe măsură ce copiii cresc, unii părinți au dificultăți în a-și adapta rolul de îngrijitori protectivi la recunoașterea copilului ca adult independent. Această tranziție poate fi dificilă din mai multe motive: nostalgia copilăriei, dorința de a-i proteja sau incapacitatea de a accepta schimbările dinamicii familiale.
„A nega evoluția copilului înseamnă a-i refuza singularitatea și autonomia”, spune Bernstein. Copilul care devine adult are nevoie să fie recunoscut ca atare, ceea ce implică respectarea alegerilor sale de viață și a limitelor legate de intimitate.
Adaptează-ți comportamentul pentru a respecta independența copilului și arată-ți sprijinul pentru alegerile sale. Recunoaște-i capacitatea de a lua decizii pentru propria viață.
Tensiunile nerezolvate pot apărea din diferențe de valori, conflicte legate de evenimente trecute sau dificultăți în adaptarea la noile roluri familiale. Aceste emoții rămase neadresate se manifestă adesea sub formă de stres și tensiuni relaționale.
„Pentru a repara relația, este esențial să discutăm deschis, cu respect, despre rănile emoționale care au fost ignorate sau neînțelese”, sugerează psihologul. Reconcilierea începe prin recunoașterea faptului că toate familiile se confruntă cu dificultăți și că acestea nu sunt întotdeauna rezultatul unor intenții negative.
Ca părinte, acceptă că aceste tensiuni pot afecta bunăstarea copilului tău. Încurajează un dialog deschis și sincer pentru a clarifica emoțiile și a găsi împreună soluții.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
După aproape 20 de ani de...
Viața noastră de părinți este constant sub lupa...
După aproape 20 de ani de...
De-a lungul generațiilor,...
