Vezi versiune Desktop
Profesor Harvard: Copiii care învață să folosească inteligența artificială vor deveni adulți mai inteligenți, dacă evită această greșeală majoră
Uneori, cele mai mari adevăruri încap în cele mai mici guri. Nu au manuale, nu au diplome, nu au experiență de viață. Au doar o inimă mare. Iar când deschid gura, ies de acolo lucruri care ne dau peste cap inima și ne aranjează sufletul la loc.
Asta s-a întâmplat la ediția specială Părinți Prezenți de 1 iunie, când i-am întrebat pe copii: „De unde vine dragostea?”
Răspunsul fulger. Fără ocolișuri. Fără ezitare. Fără „depinde”.
Sara a răspuns din prima: „Din inimă!”
Eric a sărit imediat, cu o „nedreptate” greu de dus la 8 ani: „Mi-ai furat răspunsul!”
Ei bine, da. Așa e cu dragostea. Nu are copyright. Nici prioritate. Se dă, se ia, se împărtășește. Se fură… dar nu se supără nimeni.
Emma a ridicat miza. Cu o voce liniștită și caldă, a dus dragostea de la singular la plural: „Dragostea vine din inima noastră și din toată familia noastră pe care o iubim”
Și, dintr-o dată, întrebarea nu mai era despre „de unde vine dragostea”, ci unde se duce. Iar Emma ne-a arătat: în familie. La bunici. La mama. La tata. La frați, surori, veri și verișoare. În brațe calde, în mâncăruri preferate, în povești spuse seara.
Eric, pe de altă parte, a trasat o „hartă” a iubirii: „Dragostea vine din inimă și din familie și din prieteni și din tot. În afară de oamenii răi.
Aici, trebuie să recunoaștem: copilul are dreptate. Oricât am vrea să predicăm iubirea universală, Eric știe că există oameni care nu vor, nu pot sau nu știu să o primească ori să o ofere. Și e ok. Important e să nu le lași prea mult loc în inima ta.
Sara a revenit, filozofic și pragmatic: „Păi da, dar prietenii sunt tot niște oameni ca cei necunoscuți. Mai mult, iubirea vine din familie, pentru că oamenii nu avem cum să-i iubim atât de mult pe cât familia.”
E greu să o contrazici. Prietenii sunt grozavi, dar dragostea de familie are altă greutate. Altă adâncime. E prima pe care o simțim. Și, în mod ideal, și ultima care dispare.
A urmat un schimb de replici:
Eric: Prietenii poți să îi iubești.
Emma: Ca prieteni.
Eric: Ca prieteni.
Emma: Da! Dar nu atât de mult precum familia.
Eric: Iubirea vine și din prieteni, mai puțină, dar tot vine.
Sincer, nici nu mai ai ce adăuga. Ai vrea să intervii, să spui ceva „matur” și profund, dar realizezi că ei deja au spus tot. Cu un echilibru perfect între emoție și logică.
Cei trei copii au făcut o distinție clară și delicată între iubirea pentru prieteni și iubirea pentru familie, fără să anuleze pe niciuna. E o lecție în sine!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Alegerea numelui pentru un copil este o decizie...
